Zilele astea, un posibil candidat la președinția României, Călin Georgescu, declară sus și tare că Ucraina este un stat inventat. Iată de ce acest lucru este o minciună. Afirmația lui nu are nicio bază reală și face parte dintr-o campanie de dezinformare care circulă de ani de zile. Ucraina nu doar că există ca stat suveran recunoscut internațional, dar are și o istorie lungă care demonstrează că nu a fost creată artificial. Oricine ar verifica faptele istorice ar înțelege că aceste declarații sunt simple manipulări care ignoră realitatea.
Ideea că Ucraina este o construcție artificială a fost folosită de Rusia de-a lungul timpului pentru a justifica anexări și intervenții militare. De la Kieven Rus’ până în zilele noastre, Ucraina a fost locuită de un popor cu o cultură distinctă, care a luptat constant pentru independență. În secolele trecute, diverse imperii au încercat să controleze acest teritoriu, dar asta nu înseamnă că Ucraina nu a existat. La fel de bine s-ar putea spune că orice țară care a trecut prin ocupații străine nu este legitimă, ceea ce ar fi absurd.
În perioada sovietică, propaganda oficială a încercat să rescrie istoria Ucrainei pentru a o prezenta ca parte inseparabilă a Rusiei. Holodomorul, o foamete provocată de regimul lui Stalin, a ucis milioane de ucraineni și a fost una dintre cele mai dure încercări de distrugere a națiunii ucrainene. În ciuda tuturor acestor suferințe, Ucraina a supraviețuit și și-a păstrat identitatea. În 1991, la destrămarea Uniunii Sovietice, poporul ucrainean a votat masiv pentru independență, demonstrând că își dorește un stat propriu, separat de Rusia.
Călin Georgescu, fie din necunoaștere, fie din rea-voință, repetă exact aceleași argumente pe care le folosește propaganda Kremlinului. Nu este o coincidență că astfel de declarații apar tocmai acum, în contextul în care Rusia încearcă să submineze suveranitatea Ucrainei și să justifice agresiunile asupra ei. Atunci când un politician român susține astfel de teorii, el nu doar că promovează o minciună, dar pune sub semnul întrebării poziția României în politica internațională.
Independența Ucrainei nu este un moft sau o întâmplare istorică recentă. Este rezultatul unei lupte de secole pentru autodeterminare, confirmată prin fapte istorice și prin voința clar exprimată a poporului ucrainean. Cei care spun contrariul nu fac decât să repete o propagandă care nu are nicio legătură cu realitatea.
Originea teoriei conspirației despre „Ucraina inventată”
Ideea că Ucraina ar fi un stat artificial nu este nouă și nu a apărut întâmplător. Aceasta a fost folosită încă din secolul al XIX-lea de Imperiul Rus pentru a nega existența unei națiuni ucrainene distincte și pentru a justifica dominația rusă asupra regiunii. Țariștii au promovat teoria conform căreia ucrainenii sunt doar o ramură a „marelui popor rus”, iar diferențele culturale și lingvistice dintre cele două națiuni ar fi doar variații regionale nesemnificative. Această viziune a fost transformată într-o politică oficială, prin interzicerea limbii ucrainene în educație și publicistică, alături de asimilarea forțată a ucrainenilor în cultura rusă.
În perioada sovietică, această strategie de negare a identității ucrainene a continuat sub o altă formă. Deși Ucraina era oficial o republică în cadrul URSS, Moscova a exercitat un control total asupra ei, iar orice manifestare a naționalismului ucrainean a fost reprimată brutal. În anii 1930, Stalin a încercat să elimine orice urmă de rezistență ucraineană prin Holodomor, o foamete artificială care a dus la moartea a milioane de oameni. În același timp, istoria Ucrainei a fost rescrisă, iar ideea unei continuități statale ucrainene a fost minimizată sau ștearsă complet din manualele sovietice.
Propaganda rusească a fost reactivată în forță în ultimii ani, odată cu anexarea Crimeei în 2014 și invazia Ucrainei în 2022. Vladimir Putin a preluat direct această teorie, susținând că Ucraina a fost „creată” de Uniunea Sovietică și că teritoriile sale sunt, de fapt, „cadouri” primite de la Rusia. Această retorică a fost promovată intens prin canale media controlate de Kremlin și distribuită masiv pe rețelele sociale, unde a fost preluată de grupuri politice și indivizi care susțin narativele Moscovei.
Un alt aspect al manipulării istorice este reinterpretarea granițelor Ucrainei. Se afirmă adesea că Ucraina este o construcție artificială deoarece teritoriile sale au făcut parte, de-a lungul secolelor, din diverse entități politice, precum Uniunea Polono-Lituaniană, Imperiul Austriac sau Imperiul Rus. Această logică ignoră faptul că multe state moderne s-au format prin unificarea unor teritorii care au fost, la un moment dat, sub stăpâniri diferite. Acest argument este folosit selectiv împotriva Ucrainei, în timp ce în cazul altor țări cu evoluții istorice similare, precum Germania sau Italia, nimeni nu pune sub semnul întrebării legitimitatea lor.
Această teorie a fost diseminată intens de mass-media rusească, inclusiv prin platforme precum Russia Today și Sputnik, dar și prin influenceri și politicieni care promovează pozițiile Kremlinului. Scopul acestui discurs nu este doar să discrediteze Ucraina, ci și să slăbească sprijinul internațional pentru suveranitatea sa. Astfel, negarea existenței Ucrainei ca stat nu este doar o simplă falsificare a istoriei, ci o strategie politică folosită pentru a justifica agresiunea și expansiunea Rusiei.
Adevărul istoric despre existența Ucrainei
Faptele istorice demonstrează fără echivoc că Ucraina nu este un stat inventat, ci o națiune cu o identitate distinctă și o continuitate statală clară. De la formarea Kieven Rus’ în secolul al IX-lea până la independența obținută în 1991, Ucraina a existat ca un teritoriu locuit de un popor cu o cultură, o limbă și o tradiție politică proprie. Istoria sa este marcată de perioade de autonomie și de rezistență împotriva forțelor care au încercat să o asimileze.
Kieven Rus’ a fost una dintre cele mai mari și mai influente formațiuni statale medievale din Europa de Est, având capitala la Kiev. Acest stat a jucat un rol esențial în dezvoltarea culturii slave și a fost primul care a adoptat creștinismul ortodox, în 988, sub domnia lui Vladimir cel Mare. După destrămarea sa în urma invaziilor mongole din secolul al XIII-lea, teritoriile ucrainene au fost împărțite între diverse puteri, dar locuitorii au continuat să-și păstreze identitatea distinctă.
În secolele XVI-XVIII, cazacii zaporojeni au consolidat și mai mult ideea unei Ucraine autonome, organizându-se într-un stat semi-independent cunoscut sub numele de Hetmanatul Căzăcesc. Această formațiune politică a avut propriile sale instituții, un sistem militar puternic și relații diplomatice cu alte state europene. În 1654, cazacii au semnat Tratatul de la Pereiaslav cu Rusia, crezând că obțin protecție împotriva Poloniei, însă acest acord a fost folosit de Moscova ca pretext pentru a-și extinde controlul asupra Ucrainei.
Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, Ucraina a fost treptat absorbită în Imperiul Rus, iar limba și cultura sa au fost reprimate sistematic. Țarii au interzis utilizarea limbii ucrainene în școli și în presă, încercând să asimileze populația locală. În vestul Ucrainei, unde dominația rusă nu era atât de puternică, Imperiul Austriac a permis o oarecare dezvoltare a culturii ucrainene, ceea ce a contribuit la păstrarea identității naționale.
Secolul XX a fost marcat de o nouă etapă de represiune. După destrămarea Imperiului Țarist, Ucraina și-a declarat independența în 1917, formând Republica Populară Ucraineană. Această independență a fost însă de scurtă durată, deoarece Armata Roșie a invadat Ucraina și a transformat-o într-o republică sovietică. În perioada sovietică, identitatea ucraineană a fost atacată constant, cel mai tragic moment fiind Holodomorul din 1932-1933, o foamete artificială impusă de regimul lui Stalin, care a dus la moartea a milioane de ucraineni.
În 1991, după prăbușirea Uniunii Sovietice, Ucraina și-a proclamat independența, iar referendumul național a confirmat această decizie cu un sprijin copleșitor de peste 90%. De atunci, Ucraina este un stat recunoscut internațional, cu granițe clare și cu o identitate națională bine definită. Faptul că teritoriul său a fost disputat de-a lungul istoriei nu înseamnă că Ucraina nu există ca stat legitim. Asemenea evoluții au fost întâlnite și în cazul altor țări, iar Ucraina nu face excepție.
Toate aceste dovezi arată că Ucraina nu este o invenție politică, ci o națiune care și-a afirmat suveranitatea de-a lungul secolelor, în ciuda tentativelor de a fi absorbită de alte imperii. Cei care susțin contrariul ignoră realitatea istorică și repetă narațiuni folosite pentru a justifica agresiunea asupra acestui stat.
De ce Ucraina nu este un stat artificial
Afirmația că Ucraina este un stat artificial este o minciună menită să-i submineze legitimitatea și să justifice agresiunile externe împotriva sa. Acest argument ignoră realitățile istorice, culturale și juridice care demonstrează clar că Ucraina este o națiune formată organic, cu o identitate distinctă și cu o continuitate teritorială bine definită.
Unul dintre principalele puncte invocate de cei care susțin această teorie falsă este faptul că Ucraina a făcut parte din diverse entități politice de-a lungul istoriei. Această logică este absurdă, deoarece aproape toate statele moderne au trecut prin perioade de dominație străină sau de reorganizare teritorială. Acest lucru nu le anulează suveranitatea și nici nu le transformă în construcții artificiale. Ucraina nu este o excepție, iar faptul că regiunile sale au fost cândva sub stăpânirea altor imperii nu schimbă realitatea existenței unui popor ucrainean distinct.
Un alt mit folosit împotriva Ucrainei este cel conform căruia Lenin ar fi „creat” acest stat în perioada sovietică. În realitate, Ucraina exista ca entitate politică înainte de formarea URSS și a fost anexată de sovietici, nu inventată de aceștia. Referendumul din 1991, în urma căruia peste 90% dintre ucraineni au votat pentru independență, confirmă clar că acest stat nu este o construcție artificială impusă de alții, ci rezultatul unei voințe naționale clare și legitime.
Un alt argument folosit pentru a discredita existența Ucrainei este diversitatea sa culturală și lingvistică. Deși regiunile de vest au fost influențate de Europa Centrală, iar cele din est au avut o istorie mai strâns legată de Rusia, acest lucru nu înseamnă că Ucraina nu este un stat unitar. Multe țări din lume au regiuni cu influențe culturale diferite, iar acest lucru nu le afectează legitimitatea. De altfel, limba ucraineană este distinctă de limba rusă și a fost vorbită de secole, în ciuda încercărilor repetate de a fi suprimată.
Granițele Ucrainei sunt recunoscute la nivel internațional și au fost stabilite pe baza unor realități istorice și a voinței locuitorilor săi. Faptul că Rusia a invadat anumite teritorii și contestă aceste granițe nu înseamnă că Ucraina este un stat artificial. Aceasta este o strategie folosită pentru a justifica agresiunea și pentru a răspândi o narațiune falsă. Ucraina nu doar că există ca stat suveran, dar are o identitate națională puternică, formată de-a lungul secolelor și confirmată de istorie, cultură și recunoaștere internațională.
