Știu că interviul a început deja de câteva minute bune când Florin Mihuț îmi spune, aproape în treacăt, că soția lui și-a luat și ea bicicletă. Că ieri au ieșit prima oară împreună la antrenament. Zece kilometri. Că a zis că e greu, dar a mers.
Nu știu de ce detaliul ăsta mic mă oprește. Poate pentru că Florin Mihuț face paraciclism de patru ani, singur, în fiecare zi, și ieri a avut pe cineva lângă el. Poate pentru că femeia aia a lăsat Bucureștiul, casa, prietenii, familia și s-a mutat la 25 de kilometri de Oradea, într-un sat, cu un bărbat pe care-l cunoștea de mai puțin de un an. Poate pentru că toată povestea asta, spusă în 90 de minute de conversație, sună exact ca ce e: reală, nelustruită și, pe alocuri, greu de dus.
Florin Mihuț are 31 de ani. A împlinit pe 24 februarie. E în scaun rulant de șase ani. Și e, fără îndoială, unul dintre oamenii cei mai împăcați cu viața lui pe care i-am întâlnit vreodată… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
