Francesco Magaldi a dormit pe o saltea de 50 de lei, într-un depozit rece, printre rafturi de marfă. Dimineața se spăla la lighean, iar ziua muncea până la epuizare pentru un vis în care, uneori, nici el nu mai știa dacă să creadă. În spate, o copilărie marcată de violență, frică și ani întregi de terapie. În față, încăpățânarea de a nu renunța.
Povestea lui Francesco Magaldi nu este doar despre o cafenea devenită reper în Botoșani. Este despre un om care a luat totul de la zero și a construit, pas cu pas, din lipsuri, din durere și dintr-o ambiție dusă la extrem.
Francesco Magaldi a trăit ani în care a sacrificat aproape tot – relații, timp, echilibru – pentru a reuși. Ani în care munca a devenit refugiu, dar și povară. Ani în care a trebuit să se reconstruiască nu doar ca antreprenor, ci ca om.
Astăzi, Francesco Magaldi vorbește sincer despre dependența de muncă, despre frici, despre vindecare și despre momentul în care a înțeles că succesul nu înseamnă nimic dacă nu ai cu cine să-l împarți… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
