Un caz revoltător relatat de HotNews.ro scoate la iveală încă o situație scandaloasă din sistemul medical românesc. Tinca Covalencu, o femeie de 89 de ani, a fost internată la Spitalul Județean Tulcea după ce a suferit un accident vascular cerebral, iar după 18 zile de spitalizare, a fost trimisă acasă într-o stare deplorabilă. Familia susține că, pe durata internării, pacienta a fost lăsată să zacă în propria urină și fecale, fără ca personalul medical să se preocupe de îngrijirea sa corespunzătoare. La externare, rudele au descoperit că femeia avea escare adânci, semn al neglijenței crase din partea celor care ar fi trebuit să îi acorde îngrijiri.
Purtătorul de cuvânt al spitalului, mai deranjat că familia „i-a dat în gât” la presă decât de starea pacientei
În loc să ofere explicații clare despre această situație revoltătoare, medicul Jorj Cristea, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean Tulcea, a fost mai preocupat de faptul că familia pacientei „s-a dus” la presă și „i-a dat în gât” decât de suferința acesteia.
Declarațiile sale, în care sugerează că familia ar fi trebuit să depună o sesizare scrisă în loc să vorbească cu jurnaliștii, arată o lipsă totală de responsabilitate și transparență.
În loc să admită realitatea evidentă și să caute soluții pentru ca astfel de situații să nu se mai repete, reprezentanții spitalului se ascund în spatele birocrației și încearcă să îngroape problema.
Managerul spitalului, aceeași replică standard: „se va face anchetă”
La fel de revoltătoare a fost și reacția managerului Spitalului Județean Tulcea, Ion Tudor Năstăsescu. În loc să își asume vreo responsabilitate sau să ia măsuri urgente, acesta s-a mulțumit cu binecunoscuta replică „se va face anchetă”. O replică devenită deja un clișeu în sistemul sanitar, menită doar să calmeze spiritele și să tragă de timp, fără nicio garanție că cei vinovați vor fi trași la răspundere.
Acești manageri de spitale, care se cred „dumnezei” pe pământ, tratează pacienții și familiile acestora cu un dispreț greu de imaginat. În loc să ofere explicații, să ia măsuri și să își ceară scuze pentru greșelile evidente, preferă să se ascundă în spatele unor anchete birocratice care, de cele mai multe ori, nu duc la nicio consecință reală.
Personalul medical, lipsit de compasiune și nepăsător față de pacienți
Poate și mai gravă decât lipsa de asumare a conducerii spitalului este atitudinea personalului medical care a avut-o în grijă pe Tinca Covalencu. Infirmierele și asistentele care ar fi trebuit să o îngrijească au demonstrat o nepăsare totală, de parcă meseria lor nu ar presupune îngrijirea oamenilor aflați în suferință. Dacă le este „scârbă” să aibă grijă de bătrâni, atunci la ce mai sunt acolo? Femeia a fost lăsată în mizerie, schimbată superficial și tratată ca un obiect de care trebuie să scape, nu ca un pacient care are nevoie de îngrijiri.
Familia a fost nevoită să angajeze o firmă privată de îngrijire la domiciliu, plătind din buzunar pentru un serviciu pe care statul ar fi trebuit să îl asigure în spital. Din păcate, nu este prima dată când astfel de situații ies la iveală în spitalele din România, iar lipsa de umanitate a unor cadre medicale devine din ce în ce mai evidentă.
Lipsa de profesionalism și indiferența față de suferință
Cazul Tincăi Covalencu nu este doar un incident izolat, ci o dovadă clară a modului în care sunt tratați unii pacienți în spitalele din România. Indiferența, lipsa de profesionalism și disprețul față de suferință sunt elementele care definesc comportamentul unor cadre medicale, iar acest caz este doar un exemplu al nepăsării generalizate.
În loc să fie îngrijită corespunzător, o femeie de 89 de ani a fost lăsată să sufere, fără ca medicii, asistentele și infirmierele să își facă datoria. Mai grav, atitudinea celor care ar fi trebuit să ofere explicații a demonstrat că pacienții și familiile lor sunt tratați cu superioritate și dispreț, de parcă simplul fapt că ajung într-un spital ar trebui să fie considerat un privilegiu.
Această situație arată, încă o dată, că pentru unii dintre cei care conduc și lucrează în sistemul sanitar, compasiunea și responsabilitatea sunt doar concepte abstracte, iar pacienții nu sunt altceva decât niște cazuri medicale de care trebuie să scape cât mai repede.
