Unele dintre cele mai reușite ecranizări după scrierile lui Stephen King nu sunt bazate nici pe romanele sale voluminoase, nici pe povestirile scurte. Ci pe nuvele — acel format de mijloc care, deși greu de încadrat editorial, i-a oferit constant lui King un teren fertil pentru povești memorabile.
Nuvela are o poziție aparte în literatura de ficțiune: nu e suficient de lungă ca să devină roman, dar e mai amplă și mai profundă decât o povestire scurtă. E genul de text care permite construcția unor personaje puternice și dezvoltarea narativă solidă, fără a cere complexitatea structurală sau desfășurarea amplă în timp pe care o presupune un roman.
Cu toate acestea, nuvela ridică și probleme de publicare: cu o lungime cuprinsă între 17.000 și 40.000 de cuvinte (un interval oricum neclar), e adesea greu de vândut ca volum de sine stătător, mai ales când nu depășește nici măcar 100 de pagini.
Stephen King, însă, a îmbrățișat constant acest format. Încă din 1982, când a publicat Different Seasons — o colecție cu patru nuvele — el a demonstrat că aceste texte pot avea o forță narativă remarcabilă. De altfel, unele dintre romanele sale timpurii, precum Carrie, The Running Man sau The Long Walk, sunt atât de concise încât ar putea fi ușor considerate nuvele. Iar pe ecran, acest format s-a dovedit adesea ideal: romanele sunt greu de condensat, povestirile — greu de extins, dar nuvelele par să aibă dimensiunea perfectă pentru un film.
Odată cu lansarea recentă a filmului The Life of Chuck, e momentul să trecem în revistă cele mai bune 10 ecranizări inspirate din nuvelele scrise de Stephen King. Așa cum era de așteptat, unele nu au avut succes și au fost trecute cu vederea, în timp ce altele sunt considerate nu doar cele mai bune adaptări după King, ci și filme de sine stătătoare, extrem de apreciate. Iată-le, clasate de la cel mai slab la cel mai reușit.
10. Mr. Harrigan’s Phone (2022)
Una dintre cele patru povestiri incluse în If It Bleeds (2020), ultimul volum de nuvele publicat de Stephen King, „Mr. Harrigan’s Phone” spune povestea unui adolescent care leagă o prietenie cu un om de afaceri în vârstă și foarte bogat, amândoi primindu-și primele iPhone-uri cam în același timp. După ce bărbatul moare, iar telefonul său este îngropat împreună cu el, băiatul descoperă că numărul acestuia rămâne activ și că poate lăsa mesaje vocale… mesaje care încep să aibă consecințe.
Ecranizarea a apărut pe Netflix, ca parte dintr-o serie tot mai mare de producții bazate pe scrieri ale lui King susținute financiar de platformă. Regizat de John Lee Hancock (The Little Things), filmul îl are în rol principal pe Jaeden Martell (cunoscut din It) în rolul lui Craig, iar pe Donald Sutherland — într-una dintre ultimele sale apariții — în rolul lui Mr. Harrigan. Hancock e un regizor capabil, iar amândoi actorii oferă interpretări solide, dar ritmul filmului este extrem de lent. Iar ideea de a construi un întreg lungmetraj în jurul unor mesaje vocale lăsate pe un telefon pare, în practică, destul de neinspirată.
9. Big Driver (2014)
Filmul este inspirat din Full Dark, No Stars, un volum de nuvele publicat de Stephen King în 2010. Povestea o are în prim-plan pe Tess, o scriitoare de romane polițiste care, după o lectură publică la o bibliotecă, este atacată, violată și torturată de un camionagiu uriaș pe un drum pustiu. După ce descoperă că femeia care a invitat-o la eveniment este chiar mama agresorului — și că a fost atrasă într-o capcană — Tess decide să-și facă singură dreptate.
Pe alocuri amintind de filmul horror Mother’s Day, nuvela are o atmosferă întunecată și apăsătoare, iar încercările filmului de a introduce momente de umor par complet nepotrivite. Tema justiției personale și a forței feminine este bine intenționată, dar adaptarea nu reușește să iasă din tiparele previzibile ale poveștilor de răzbunare. Maria Bello joacă rolul principal, iar Ann Dowd o interpretează pe mama complicelui.
8. Secret Window (2004)
Filmul, scris și regizat de David Koepp (Jurassic Park), are la bază nuvela „Secret Window, Secret Garden”, publicată în colecția Four Past Midnight (1990). Johnny Depp joacă rolul lui Mort Rainey, un scriitor care se confruntă cu un blocaj creativ și un divorț, când un străin pe nume John Shooter (interpretat de John Turturro) apare la ușa lui acuzându-l că i-a plagiat o povestire. Tensiunea escaladează rapid spre violență și crimă.
Stephen King a scris de multe ori despre scriitori și despre luptele lor interioare, iar această poveste are similitudini cu romanul său The Dark Half. Problema e că întorsătura poveștii — faptul că Shooter nu e real, ci o manifestare a personalității ascunse a lui Rainey — devine evidentă mult prea devreme. În plus, filmul renunță la elementele supranaturale din nuvelă și schimbă finalul. Cu toate acestea, este un film stilizat și bine jucat, iar Depp are un rol în care nu e acoperit de machiaj sau efecte speciale.
7. Hearts in Atlantis (2001)
Această ecranizare nu este inspirată din volumul Hearts in Atlantis în ansamblu, ci doar din nuvela centrală a cărții, „Low Men in Yellow Coats”. Regizat de Scott Hicks (Shine), filmul îl are în rol principal pe Anthony Hopkins, care îl interpretează pe Ted Brautigan — un chiriaș misterios ce ajunge să locuiască împreună cu un băiat de 11 ani, Bobby Garfield (Anton Yelchin), și mama acestuia (Hope Davis). Ted și Bobby dezvoltă o relație apropiată, dar Ted este urmărit de niște figuri amenințătoare cunoscute drept „low men”, care vor să-l captureze din cauza abilităților sale psihice.
Filmul a avut parte de reacții mixte din partea criticilor și publicului, deși Roger Ebert l-a apreciat, spunând că „rareori un film te face să te simți atât de cald și atât de neliniștit în același timp.” Atmosfera este bine redată, iar interpretările lui Hopkins și Yelchin sunt excelente. Totuși, amenințarea reprezentată de „low men” e vagă și lipsită de context, mai ales pentru că în nuvela originală acești indivizi făceau parte din universul extins The Dark Tower, aspect complet eliminat în versiunea cinematografică.
6. Apt Pupil (1998)
Cea mai lungă și mai întunecată dintre nuvelele din volumul Different Seasons, „Apt Pupil” spune povestea lui Todd Bowden, un elev de liceu care descoperă că un bătrân din orașul său este, de fapt, un criminal de război nazist pe nume Kurt Dussander. Obsedat de Holocaust și de atrocitățile acestuia, Todd intră într-o relație parazitară și distructivă cu bătrânul, relație care scoate la iveală latura sadică a amândurora și culminează cu o serie de crime.
Adaptarea cinematografică a avut un parcurs dificil. O primă versiune, filmată în 1987 cu Rick Schroeder și Nicol Williamson, a fost abandonată la jumătatea producției din cauza lipsei de finanțare. Regizorul Bryan Singer a reluat proiectul în 1995, după succesul cu The Usual Suspects, și l-a realizat cu Brad Renfro în rolul lui Todd și Ian McKellen în rolul lui Dussander. Amândoi oferă interpretări tulburătoare, iar filmul în sine păstrează o atmosferă apăsătoare. Finalul a fost modificat față de nuvelă — rămâne întunecat, dar este mai puțin violent.
Producția a fost marcată și de un scandal real: mai mulți adolescenți care au jucat ca figuranți au acuzat regizorul că i-a obligat să se dezbrace complet pentru o scenă filmată într-un duș. Având în vedere acuzațiile ulterioare legate de comportamentul lui Bryan Singer, acest aspect adaugă un strat de controversă unui film deja extrem de incomod.
5. 1922 (2017)
Thomas Jane are la activ trei apariții în producții bazate pe scrierile lui Stephen King, iar două dintre ele sunt cu adevărat reușite (a treia fiind Dreamcatcher, mai puțin apreciată). 1922 este cea mai recentă dintre ele și reprezintă o adaptare pentru Netflix a nuvelei cu același nume, din volumul Full Dark, No Stars. Jane îl interpretează pe Wilf James, un fermier care pune la cale uciderea soției sale (Molly Parker) cu ajutorul fiului lor adolescent (Dylan Schmid). Deși planul le reușește, totul se destramă curând după aceea. Urmează o poveste macabră, cu șobolani, vinovăție și apariții ale morților.
Regizorul și scenaristul australian Zak Hilditch reușește să surprindă foarte bine atmosfera sumbră și să rămână fidel materialului original, realizând una dintre cele mai solide ecranizări recente după King. Thomas Jane este excelent în rolul fermierului dominat de obsesie și remușcări, iar sentimentul general de degradare — morală, fizică și psihologică — este transmis cu forță. Filmul a fost o surpriză plăcută pentru fanii autorului.
4. The Life of Chuck (2025)
The Life of Chuck este cea mai recentă adaptare a unei nuvele scrise de Stephen King și are la bază una dintre poveștile din volumul If It Bleeds, publicat în 2020 — a cincea colecție de nuvele a autorului. Povestea este structurată în trei acte, prezentate în ordine inversă. Se deschide cu un fost cuplu care încearcă să se reconecteze pe fundalul unei lumi aflate în colaps, continuă cu un moment de dans excentric și se încheie cu un adolescent care are o viziune despre propriul destin, dar care decide totuși să trăiască viața cât mai plin posibil.
Adaptarea este semnată de Mike Flanagan (Doctor Sleep), regizor cunoscut pentru fidelitatea față de textele lui King. Deși nu este o poveste horror în sens clasic, filmul păstrează o atmosferă ușor neliniștitoare. În esență, este un omagiu adus ideii de a aprecia fiecare clipă a vieții, oricât de banală ar părea. Este una dintre cele mai umane și calde scrieri ale lui King, iar Flanagan reușește să surprindă perfect acest ton. Distribuția este condusă de Tom Hiddleston în rolul lui Chuck adult și Mark Hamill în rolul bunicului său ursuz.
3. The Mist (2007)
După ce s-a remarcat prin adaptări dramatice ale unor povești scrise de Stephen King, precum The Green Mile și un alt titlu care va apărea mai jos în acest top, regizorul și scenaristul Frank Darabont a abordat genul horror în The Mist. Filmul are la bază nuvela publicată în 1980, care are aproximativ 130 de pagini, iar adaptarea cinematografică păstrează același ritm intens. Povestea urmărește un grup de oameni blocați într-un supermarket, după ce un ceață misterioasă care ascunde creaturi înfiorătoare cuprinde orașul — și, posibil, întreaga lume.
Ca în multe povești scrise de King, adevărata amenințare nu vine doar din exterior, ci și din interiorul grupului. Supraviețuitorii se împart rapid în două tabere: una rațională și una fanatică, iar haosul devine inevitabil. Chiar și cei bine intenționați fac greșeli — iar protagonistul David Drayton (interpretat de Thomas Jane, din nou) ia o decizie finală care încheie filmul într-un mod și mai sumbru decât o făcea nuvela. The Mist este horror pur, iar Darabont demonstrează că se simte la fel de confortabil în acest registru ca în dramele emoționale.
2. Stand By Me (1986)
Nuvela „The Body”, publicată în volumul Different Seasons, alături de „Apt Pupil” și povestea care a inspirat filmul de pe primul loc în acest top, a fost prima dintre cele trei transpusă pe ecran. A rezultat Stand by Me, primul film bazat pe o scriere a lui King care nu are legătură cu genul horror. Este o poveste emoționantă și nostalgică despre maturizare, în care patru băieți pornesc într-o excursie de o zi pe linia ferată, hotărâți să găsească trupul unui copil dispărut, ucis de un tren.
„The Body” este o meditație despre copilărie, prietenie și trecerea timpului, cu accente care amintesc pe alocuri de stilul lui Ray Bradbury. Regizorul Rob Reiner a surprins perfect tonul nuvelei lui King, rezultând una dintre cele mai bune adaptări cinematografice ale autorului. Cei patru actori — River Phoenix, Wil Wheaton, Jerry O’Connell și Corey Feldman — sunt remarcabili în rolurile principale, iar Kiefer Sutherland și John Cusack adaugă greutate în roluri secundare importante. Stand By Me rămâne o evocare sinceră și emoționantă a inocenței copilăriei și a momentului în care aceasta se pierde.
The Shawshank Redemption (1994)
Probabil că era de așteptat ca topul să se încheie aici. Nuvela „Rita Hayworth and Shawshank Redemption”, inclusă în volumul Different Seasons, a fost adaptată pentru marele ecran în 1994 de către Frank Darabont — același care a regizat și The Mist și care avea să creeze mai târziu serialul The Walking Dead. Deși filmul beneficia de cronici favorabile, de o distribuție de top (Morgan Freeman și Tim Robbins) și de șapte nominalizări la Oscar (inclusiv pentru cel mai bun film), The Shawshank Redemption a fost un eșec comercial la lansare, reușind cu greu să-și recupereze bugetul de 25 de milioane de dolari.
Totuși, filmul a avut o a doua viață grație distribuției pe casete video și televiziune prin cablu, ajungând treptat să fie considerat nu doar una dintre cele mai bune adaptări după Stephen King, ci și un clasic cinematografic în sine. Și pe bună dreptate: este o poveste impecabil jucată, emoționantă și spusă cu măiestrie, despre un bărbat (Tim Robbins) care refuză să renunțe la speranță, în ciuda unei condamnări pe viață pentru o crimă pe care nu a comis-o. De-a lungul anilor de detenție, el leagă o prietenie profundă cu un alt deținut (Morgan Freeman), iar această relație îl ajută pe amândoi să-și regăsească umanitatea. Filmul nu ocolește momentele întunecate — crime, violență și abuzuri — dar rămâne o capodoperă și unul dintre cele mai iubite filme inspirate din opera lui King.
