Alice Nicolae e o poezie, chiar dacă ea spune despre sine că ar putea părea „un om nebun”. Are darul de a povesti și face din asta artă: inițial pe scenă, apoi în spatele cortinei și mai nou, în spatele camerelor de filmat.
În adolescență s-a pregătit intens pentru facultatea de medicină, credea că asta e menirea ei să oblojească, să vindece, să aline durerea, însă, într-o zi, pe nepusă masă și pe neașteptate s-a răzgândit. A ales să dea la ATF. Șocul a fost imens pentru părinți, însă s-au văzut în postura de a o susține, cumva văzând în ea toată determinarea, curajul și hotărârea pe care ei înșiși le-au sădit în micuța Alice, încă de când a venit pe lume.
Și dacă teatrul părea un har de la Dumnezeu, un drum pavat cu lumină divină, ei bine, nu a intrat din prima. Dar a fost doar un eșec ce avea să-i deschidă un drum și mai luminos pe viitor.
Azi Alice Nicolae are un teatru, a regizat primul ei scurt metraj și urmează să adune laurii de pe la festivaluri independente din lume. Și mai are un podcast, e liniștită, împăcată, asemenea celor dependenți, atunci când au din belșug ce-i face fericiți… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
