Cu rezultate atât de strânse, referendumul și alegerile din Republica Moldova au dat naștere la interpretări controversate, deosebit de virulente în spațiul public românesc.
Un număr mare de jurnaliști și interlocutori sau comentatori au lansat rafale de acuzații către cetățenii Republicii Moldova, acuzații de filorusism și nerecunoștință față de România. Referitor la acest subiect avem o adevărată epidemie de generalizare pripită, în majoritatea cazurilor bazată pe generalizarea unor experiențe personale de interacțiuni cu cetățeni moldoveni cu un comportament antiromânesc sau pro rus sau pe o percepție superficială a unui asemenea tip de atitudine. Au fost și voci care au menționat circumstanțe atenuante, cum ar fi o comparație cu comportamentul electoral al românilor după 1989, când au votat majoritar și repetat PSD și cu denominațiile anterioare, un partid al cărui lider fondator a fost și este perceput ca simpatizant al URSS/Rusia și până la un „Sindrom Stockholm” de dimensiuni naționale, sindrom de care ar suferi în masă populația românească din fostul URSS.
Din punct de vedere al aritmeticii naționalităților, rezultatele electorale ale unei confruntări dintre orientarea pro rusă și cea pro Occident/România sunt puternic influențate de proporția naționalităților conlocuitoare din Republica Moldova.
Dacă în România, în ciuda unor pusee antimaghiare ale unor naționaliști de serviciu, problema naționalităților nu este o chestiune acută, acest lucru se datorează și proporției reduse a acestor naționalități. După emigrarea în masă din România a minorităților germane și evreiești, proporția etnicilor români este în jur de 90%, fapt confirmat de toate recensămintele din 1992 încoace… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
