Pe Cătălin Drulă, mulți dintre noi, l-am remarcat în urmă cu aproape 10 ani, când dintr-o convingere civică filma cu drone starea deplorabilă a lucrărilor la autostrăzile fantomă, ce păreau să nu se mai finalizeze vreodată și posta pe social media, alături de o mână de alți activiști. A intrat și mai tare în atenția noastră când a devenit ministrul Transporturilor, apoi a câștigat președinția USR, iar azi e singurul politician care a afirmat clar și răspicat că el își asumă poziția de potențial candidat la cea mai înaltă funcție în stat.
Unii i-au spus „câine”, alții au încercat să-i găsească tot felul de invective, unele ziare scriu că e putred de bogat, altele îi atribuie laude. Ne-am propus să-l cunoaștem, cu bune și cu rele, iar discuția promite să fie foarte interesantă.
Cătălin Drulă despre interdicțiile din copilărie de frica gloanțelor și o iubire „agățată” în Regie
La Revoluție ascultam gloanțele care răpăiau în cartier. Am crescut într-un bloc de 10 etaje, în stilul comunist, pe bulevardul Mihalache (1 Mai la vremea respectivă), care e cam la 1 kilometru în linie dreaptă de Televiziune. La Revoluție am stat pe burtă prin casă, cu ochii lipiți de televizor și încercam să înțeleg ce se întâmplă. Aveam – să facem o socoteală – 8 ani și jumătate. Am trăit cumva între frică și entuziasmul ăla că am înțeles ce înseamnă, ce se întâmplă – steagul cu gaură, am rupt toate paginile cu Ceaușescu care erau în toate manualele… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
