„Vă doresc tuturor un nou an școlar foarte bun, cu rezultate frumoase și cu reușite dascălilor în a promova ideea că educația este foarte valoroasă, iar elevilor – reușite frumoase, rezultate bune, reușite în carieră pe mai departe. … Entuziasmul elevilor care abia aşteaptă să se reîntâlnească, anticiparea noilor provocări şcolare, aspirațiile profesorilor de a-şi inspira elevii să fie pasionaţi de cunoaştere, toate acestea creează efervescenţa şi energia unui început bun de nou an şcolar. … Noi, adulţii, ne angajăm să vă construim un viitor mai sigur şi mai prosper. … Dragi profesori, educația se face privind spre viitor. Educația este temelia pe care se construiește viitorul unei națiuni, iar dumneavoastră, cadrele didactice, sunteți arhitecții acestui viitor”.
Limba de lemn a Preşedintelui
Vă puteţi închipui cum ar fi să fiţi elev sau profesor la unul dintre cele mai bune licee din ţară şi să vină un domn înalt, obosit şi sictirit, la vreo 65 de ani, să vă ţină discursul ăsta la început de an şcolar? Nu vi s-ar prăbuşi urechile de la atâtea platitudini şi vorbe goale? Nu aţi simţi nevoia, dacă nu să huiduiţi, măcar să părăsiţi incinta pentru a nu mai îndura această „beţie de cuvinte”, cum i-ar fi zis Maiorescu?
Spre marea mea tristeţe, domnul preşedinte Klaus Iohannis – căci el este autorul vorbelor de mai sus, dacă cumva era vreun dubiu – a ţinut acest discurs de orator submediocru la liceul pe care l-am absolvit eu în urmă cu mulţi ani, respectiv Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Bucureşti. Spre şi mai marea mea tristeţe, nimeni din auditoriu nu a avut nicio reacţie cât de cât iritată faţă de aceste cuvinte, a căror banalitate şi inadecvare jignesc inteligenţa până şi a unui puşti de 17-18 ani… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
