Marcel Ciolacu, premierul României și specialistul absolut în promisiuni fără acoperire, a reușit performanța istorică de a nu trage niciun cent din PNRR anul trecut. Motivul? Guvernul său nu a fost în stare să facă reformele la care România s-a angajat. Detaliu minor, desigur! Iar acum, în loc să își asume eșecul, ne spune că singura soluție pentru a accesa fondurile europene este păstrarea actualei formule guvernamentale, a actualei coaliții și alegerea lui Crin Antonescu președinte, precum și menținerea lui în funcția de premier. Altfel, adio bani europeni!
Cu alte cuvinte, cei care nu au fost capabili să implementeze reformele cerute sunt acum cei care ne promit că doar ei pot rezolva problema. Dacă nu îi lăsăm tot pe ei la putere, România riscă să piardă fondurile complet. Logica este imbatabilă: dacă ai eșuat lamentabil, trebuie să continui, pentru că altfel „nu mai vin banii de la UE
PNRR-ul a fost oarecum tratat de actuala guvernare ca un moft, nu ca o oportunitate istorică. În loc să facă reformele promise și să acceseze bani gratuiți pentru dezvoltare, guvernul Ciolacu a preferat să tragă de timp și să găsească scuze. Când au venit termenele-limită și Bruxelles-ul a cerut rezultate concrete, Guvernul României s-a trezit, brusc, că nu mai poate accesa fondurile. Și cine e de vină? După cum ne explică Ciolacu, nu guvernul său incompetent, nu miniștrii care nu au fost în stare să implementeze reformele, ci, evident, „instabilitatea politică” pe care el însuși o creează cu declarații iresponsabile.
În orice țară sănătoasă la cap, un asemenea dezastru ar fi fost socotit drept subminare a economiei naționale. O țară întreagă ar fi cerut demisia premierului, iar miniștrii care au blocat reformele ar fi fost trași la răspundere. În România, în schimb, Ciolacu iese la televizor și dă lecții despre „responsabilitate” și „stabilitate”.
Performanțele economice dezastruoase ale guvernului Ciolacu
Acest guvern a reușit să facă din deficitul bugetar o bombă cu ceas, a aruncat România în criză fiscală și a crescut taxele pe tot ce se putea. Dar, în mod absolut previzibil, în loc să taie din cheltuielile aberante ale statului, a preferat să pună și mai multă presiune pe mediul privat și pe cetățeni.
Românii au fost obligați să suporte noi taxe, iar firmele mici și mijlocii, motorul economiei, au fost efectiv sufocate de măsurile fiscale haotice. Între timp, statul continuă să își hrănească aparatul birocratic și să mențină privilegii nesimțite pentru diverse categorii protejate politic. Nimic din ceea ce înseamnă reforme reale nu a fost pus în aplicare.
În loc să digitalizeze administrația publică și să elimine posturile de lux care sug bani fără sens, Ciolacu și echipa sa au ales să își conserve influența prin noi angajări și noi sinecuri. Iar acum ne spune că dacă nu rămâne el premier, țara va fi într-un haos și mai mare. Serios? Ce poate fi mai haotic decât un guvern care nici măcar nu a fost în stare să scrie corect reformele pe care le-a promis în schimbul banilor europeni?
PSD sub Ciolacu: cădere liberă, dar liderul rămâne de neclintit
Dar Ciolacu nu a distrus doar guvernarea, ci și propriul partid. PSD, partid care nu cobora sub 35% la alegeri, a început să se prăbușească odată cu el la conducere. În 2020, a scăzut la 29%, ceea ce părea încă decent, chiar dacă era cel mai slab scor din istoria recentă a partidului. În 2024, însă, PSD a ajuns la un ridicol 22%.
Este cel mai slab rezultat al partidului în ultimele decenii, o umilință de proporții. Și ce fac liderii PSD în fața acestui eșec? Îl mențin pe Ciolacu la conducere, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Dezastrul electoral nu contează atâta timp cât aparatul de partid e mulțumit și resursele statului rămân sub controlul lor.
În orice partid normal, un asemenea rezultat ar fi dus la schimbarea rapidă a liderului și la o analiză serioasă a strategiei. În PSD, însă, Ciolacu rămâne bine-mersi atât la șefia partidului, cât și la conducerea guvernului. Nimeni nu pare deranjat de faptul că partidul se scufundă sub mandatul său și că românii îi sancționează incompetența.
Un premier care nu livrează nimic, dar se agață de putere
Rezultatul final al acestei combinații letale de incompetență și lipsă de asumare este că România nu doar că pierde fonduri europene esențiale, dar rămâne și captivă unei guvernări care nu are nicio direcție. Ciolacu nu a reușit să rezolve niciunul dintre marile probleme economice ale țării, dar se prezintă acum ca singurul garant al „stabilității”.
PNRR este blocat, deficitul e scăpat de sub control, economia e sufocată de taxe, iar PSD se prăbușește electoral. Și totuși, nimic nu se schimbă. Ciolacu rămâne premier, PSD îl ține în brațe, iar românii plătesc factura.
De fiecare dată când un guvern ratat și-a depășit termenul de valabilitate, a venit momentul în care a fost dat jos, fie de vot, fie de propria incompetență. Întrebarea este: cât mai durează până când această farsă se va termina?
