După eșecul Schengen și ideea boicotului, am observat contra-tendința bagatelizării soluției de boicotare a companiilor și economiei Austriei. Am înțeles argumentul că lucrează tot români în companiile cu capital austriac. La o scanare rapidă a presei austriece, am observat că ideea boicotului a prins însă: nu a existat ziar important austriac care să nu aibă pe prima pagină, în zilele de după Consiliul JAI, informații despre acest boicot. Ce ne spune asta? Ne spune că am atins un punct nevralgic.
Austria e o țară cu economie relativ mică în Europa, o țară care nu-și permite să fie indiferentă la o scădere a profiturilor generate din România. Furnicile astea din România, ca mine și ca tine, cantitățile astea neglijabile și demne de dispreț (conform deciziei guvernului austriac) au împreună o putere mult mai mare decât ne dăm seama.
Sunt conștient că acest boicot este o presiune indirectă la guvernul austriac, o presiune care are și victime colaterale. Ce spun eu este că Austria nu-și permite să fie imună la o presiune internă indirectă venită din rândul companiilor austriece. De fapt, deja, chiar înainte de un boicot semnificativ al consumatorilor români, presiunea venită din partea partidelor politice și din presa mainstream austriacă a fost, pentru mine, surprinzător de mare. Ca răspuns la semnalele de boicotare a companiilor austriece din România, ministrul austriac de interne ne spune ca trebuie separate deciziile politice de cele economice… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
