Sacul a ajuns la fund pentru că de zeci de ani se fură. Cu portbagajul, cu sacul, cu nesimțire și nonșalanță. Se fură, se risipesc banii din incompetență și nepăsare, pentru că se poate și nu există consecințe. Se dă mită electorală celor mai vulnerabili dintre cetățeni, din munca altor cetățeni, pentru ca niște barosani (ziși baroni) să stea la putere zeci de ani și să umple portbagaje cu bani, cimitire cu lingouri și pereți cu tablouri de valoare, să-și împingă copiii, nevestele și amantele tot mai sus, în funcții tot mai înalte și dinastia să meargă mai departe.
Șpaga băltește în toate sistemele publice, sub diferite forme și la mai multe nivele. Și șpaga asta nu crește în grădini, așa de la soare și fotosinteză. Nu, șpaga asta trebuie să vină de undeva, cineva trebuie să muncească pentru ea. Și doar n-o să muncească să producă șpaga ăia de iau șpagă, că n-or fi ei așa de proști, nu? Ei sunt șmecherii, sunt aleșii, privilegiații sorții, născuți să primească. Așadar nu ei muncesc să producă șpaga aia, ci noi, restul, ăia de nu luăm șpagă, ăia de încercăm să ne facem treaba bine, să fim corecți, să ne plătim taxele, să respectăm regulile, să respectăm legea și bunul simț.
Noi producem banii ăia cu care umple statul acum găurile. Noi și firmele alea care plătesc. Așa că asta ar trebui să ne trezească, să ne facă să devenim mai exigenți cu primarii, cu parlamentarii, cu sistemul de sănătate, cu sistemul de educație, cu pensiile speciale, cu achizițiile aberante…
Accesați articolul integral pe
