Să fim serioși, nimeni nu credea asta. Și totuși, realitatea ne dă o palmă care ne sună în urechi: Nicușor Dan l-a mazilit pe Ilie Bolojan.
Da, exact cum citiți. Nu e nicio teorie a conspirației aici, el e creierul. Băiatul cu olimpiadele la matematică a calculat rece, cinic, ca un veritabil baron de modă veche. Pentru că Ilie Bolojan devenise coșmarul lui personal. Nicușor, în logica lui de putere, închidea ochii și-l vedea deja pe Bolojan contracandidat la alegerile prezidențiale. Un adversar cu o aură de om care chiar face treabă. Așa că ce a făcut salvatorul nostru? A decis să-i taie macaroana. Să-l lase pe Bolojan și fără funcția de premier, și fără președinția PNL.
Câinele de pază a închis ochii la Marea Ciordeală
Și cum să pui în aplicare o asemenea execuție fără să te murdărești prea tare pe mâini? Simplu, lași băieții de la PSD să facă treaba de fundal. PSD continuă liniștit operațiunea „Marea Ciordeală”, pentru că știu că au spatele asigurat. Nu-l suspendă pe Nicușor, Doamne ferește! De ce să te iei de omul datorită căruia poți fura mai departe în liniște?
E un blat mizerabil, o tăcere cumpărată. „Eu vă las să vă faceți combinațiile, voi mă lăsați să-mi curăț curtea de rivali”. Gata, problemă rezolvată! Sistemul merge uns mai departe, iar noi stăm și ne uităm ca proștii cum ni se vinde gogoșa cu „stabilitatea”.
Cotroceniul și fantoma care ne bântuie
Dacă ați avut stomac să ascultați discursul președintelui despre căderea guvernului, probabil vi s-a zbârlit pielea. A fost pur și simplu înspăimântător. Omul ăla nici măcar nu a rostit numele lui Bolojan. L-a tăiat din discurs cu bisturiul, lăsând în urmă o tăcere de o aroganță absolută.
Să vă zic sincer la ce m-am gândit când îl ascultam? Îl echivalez unu la unu cu Iohannis. Mă jur că i-am auzit inflexiunile vocale ale turistului de la Sibiu din zilele în care ne spunea, plictisit, că s-a decis să mai dea „o șansă PSD-ului”. Același dispreț față de electorat, același tupeu de a ne privi în ochi și a ne spune că albul e negru.
Toxicul de serviciu. Vă mai amintiți luna martie?
Hai să ne uităm puțin sub preș, că acolo e mizeria cea mai mare. Pe cine credeți că voia Nicușor Dan premier? Vă zic eu, că a și scăpat porumbelul în martie 2025, la o emisiune la ProTv: pe Cătălin Predoiu.
Citiți de două ori dacă e nevoie: viitorul președinte al României își dorea premier în persoana toxicului Predoiu. Un individ care e definiția eșecului reformist în România, o plastilină politică ce a luat forma oricărui scaun pe care a fost așezat, mereu gata să îngroape dosare și să pună frână la absolut orice mișcă în țara asta. Faptul că Nicușor îl prefera pe el în loc de Bolojan îmi spune tot ce trebuie să știu despre „viziunea” lui. Nu voia parteneri, voia brelocuri.
Gașca, sforile și acceptarea din pură frică
Să ne-nțelegem: Ilie Bolojan nu a fost dorit niciodată la vârful acestei alianțe bolnave. A fost acceptat doar din frica teribilă de a nu pierde alegerile și din dezgustul uriaș al electoratului față de vechea garnitură. Când au văzut că le fuge pământul de sub picioare, l-au scos pe Bolojan în vitrină. „Uitați-vă la el, e de-al nostru, votați-ne!”.
Ilie Bolojan nu făcea parte din gașca aia unsuroasă care trăgea sfori și făcea combinații pe sub masă. A fost un manechin de campanie, acceptat strategic cu un singur gând ticălos: să fie debarcat la prima ocazie. Iar ieri, ocazia a bătut la ușă. Și i-au făcut vânt pe scări cu zâmbetul pe buze.
Cum a reacționat „Mediatorul” când sistemul a scos cuțitele?
Că Bolojan nu e și n-a fost niciodată în grațiile sistemului (sistemul ăla adânc, cu rădăcini în tenebrele FSN-ului și ale fostei Securități), s-a văzut cu ochiul liber. În momentul în care omul a început să miște lucrurile, să facă reforme reale în Justiție, prin companiile de stat căpușate și prin administrația locală, toți s-au năpustit asupra lui cu o furie turbată.
Și știți ce a făcut Nicușor Dan în tot acest timp? A tăcut. Și-a luat frumos un scaun, și-a lipit pe frunte eticheta de „Mediator” – că sună bine, nu? – și a privit cum Bolojan este sabotat permanent, pas cu pas, zi de zi. Nicio declarație, nicio susținere. Doar o tăcere complice, de o lașitate care te face să-ți fie lehamite.
Surpriza de la final: calculul de pe hârtie nu se potrivește cu realitatea
Dar știți ce-i frumos în toată mizeria asta? Că planul oribil al lui Nicușor Dan a plesnit fix când îi era lumea mai dragă. Chiar și demis din funcția de premier, Bolojan n-a rămas singur. Are susținerea majorității membrilor PNL.
Ieri seară, oamenii ăia au semnat o rezoluție clară: PNL refuză orice guvernare viitoare alături de PSD și decide trecerea în Opoziție. Punct. S-a rupt lanțul de iubire. Vă garantez că la asta nu se aștepta domnul Dan și, cu siguranță, nici amicii săi de petrecere de la PSD.
Cu toții, în bula lor de aroganță, credeau că PNL va reveni docil la guvernare, gudurându-se pe lângă putere, dar fără Bolojan. Voiau să scape de omul care le făcea praf jaful de 35 de ani, ca să poată reface vechiul și mult iubitul USL. Un PNL remorcă la căruța PSD. Atât s-a putut, atât s-a dorit.
Ce câștiga Nicușor din tranzacția asta meschină? Liniște. Liniște și, evident, crede el al doilea mandat. Exact, dar exact rețeta Iohannis. Nici mai mult, nici mai puțin. Să nu deranjăm, să nu facem valuri, să dormim bine noaptea, în timp ce băieții deștepți își împart țara la metru pătrat.
Măcar Iohannis, «băiat deștept», a avut decența să aștepte al doilea mandat până să-și dea arama pe față și să sară-n barca PSD-ului.
Deci cam asta e, doamnelor și domnilor, anvergura politică reală a lui Nicușor Dan. Și cam acesta e marele lui plan pentru „România Onestă”.
Să-i trimită cineva o geacă roșie. Presimt că o să-i vină turnată.
