Probabil ai văzut și tu știrea zilei în care Sorin Grindeanu, marele strateg de la PSD, ne explică de la tribuna Parlamentului cum stă treaba cu economia. Omul a ieșit la tablă să ne spună, cu o față serioasă, că în România nu se poate trăi din ajutorul social și că orice guvern care se respectă trebuie să încurajeze munca. Dacă n-ai ști despre cine e vorba, ai zice că a venit vreun expert de la vreo universitate celebră să ne dea lecții de capitalism. Dar când auzi asta de la un lider PSD, parcă îți vine să te uiți în calendar să vezi dacă nu cumva e 1 Aprilie, deși suntem în plină sesiune de declarații politice.
Hai să fim serioși și să vorbim ca între prieteni, că ne știm deja de atâția ani. Cu toții știm cine este PSD-ul și ce a făcut acest partid de când a apărut el pe scena politică sub diverse nume. Toată strategia lor electorală, de zeci de ani, s-a bazat pe un singur lucru foarte simplu: dependența cetățeanului de stat. Dacă vrei să ai un electorat fidel, care să nu pună prea multe întrebări, rețeta e clară. Îi dai un ajutor social mic, îl ții la limita supraviețuirii și îi spui că, dacă vin ceilalți la putere, o să-i taie și fărâma aia de pâine. Și uite așa, ai asigurat un bazin uriaș de votanți care depind de semnătura unui primar sau de bunăvoința unui guvern.
Acum vine domnul Grindeanu și ne spune că munca trebuie încurajată. Păi, domnule Grindeanu, cine a creat sistemul ăsta în care este mai rentabil să stai acasă pe ajutor social decât să mergi să muncești pe salariul minim? Cine a încurajat primarii de prin toate colțurile țării să împartă bani publici unor oameni în putere, doar ca să se asigure că în ziua votului microbuzele sunt pline? Probabil te-ai lovit și tu de situația aia absurdă în care cauți pe cineva să-ți repare un gard sau să te ajute în gospodărie la țară și nu găsești pe nimeni, deși birtul e plin de oameni care așteaptă poștașul cu ajutorul social.
E de o ipocrizie cruntă să vii acum și să pozezi în mare susținător al muncii. PSD știe foarte bine că un om care muncește, care are propriile resurse și care nu depinde de mila statului, este un om greu de controlat. Un om care are un salariu decent și care își plătește taxele începe să aibă pretenții. Vrea spitale, vrea autostrăzi (pe care domnul Grindeanu le tot desenează pe hărți), vrea școli moderne. În schimb, cel care primește un ajutor social e mult mai ușor de convins cu o promisiune mică și un discurs populist despre cum „noi ne gândim la cei săraci”.
Grindeanu ne mai spune că prin pachetul de relansare economică ei creează locuri de muncă. Hai să fim sinceri, majoritatea acestor programe sunt doar niște metode prin care banii publici ajung tot la firmele de partid sau sunt tocați pe proiecte care nu se finalizează niciodată. Când un lider PSD vorbește despre „încurajarea economiei”, eu unul mă gândesc imediat la cum mai cresc puțin taxele pentru cei care chiar muncesc, ca să aibă de unde să mai scoată niște bani pentru schemele lor politice.
E amuzant cum Grindeanu pasează responsabilitatea către „instituții și inspecții” atunci când vine vorba de cei care iau ajutoare deși nu merită. Păi acele instituții sunt conduse tot de oamenii voștri, de șefi puși politic care nu vor tăia niciodată ajutoarele sociale într-o comună unde primarul PSD are nevoie de acele voturi. Să fim realiști, nimeni din partidul ăsta nu are interesul real să curețe listele de asistați social, pentru că asta ar însemna să-și taie singuri craca de sub picioare. Fiecare asistat social scos din sistem este un potențial vot pierdut pentru ei.
Când auzi că „cine nu muncește nu merită să trăiască” – o frază atribuită unui primar și comentată de Grindeanu – simți imediat disprețul lor față de oamenii pe care chiar ei i-au ținut în sărăcie. Nu e vorba că nu vor oamenii să muncească, ci e vorba că PSD a distrus orice motivație de a face asta în zonele rurale și în micile orașe de provincie. Dacă statul îți dă aproape cât ai primi la un job greu, plus timp liber să mai faci ceva prin curte, de ce te-ai duce la muncă? Ei au creat acest cerc vicios și tot ei se prefac acum că sunt șocați de rezultat.
Este uimitor cum Sorin Grindeanu, un om care și-a petrecut aproape toată viața adultă în funcții plătite de stat, ne dă lecții despre cât de greu e să trăiești din ajutor social. Probabil că el nu știe cum e să trăiești nici măcar dintr-un salariu obișnuit din România, darmite din sumele alea mizere de la asistența socială. Dar dă bine la televizor să pari preocupat de „relansarea economică” în timp ce partidul tău face tot posibilul să țină România într-o stare de subdezvoltare controlată.
Dacă într-adevăr ar vrea să încurajeze munca, ar începe prin a tăia privilegiile celor care se pensionează la 45 de ani cu pensii speciale de mii de euro, în timp ce restul populației se chinuie să supraviețuiască. Dar nu, e mai ușor să arunci vina pe asistații sociali, adică exact pe acei oameni pe care i-ai crescut și i-ai cultivat ca masă de manevră în ultimii treizeci de ani. Schimbarea de discurs a lui Grindeanu nu e despre economie, ci despre imagine, un fel de a spune „uite, suntem și noi moderni”, în timp ce în realitate rămân același partid al mitei electorale mascate sub formă de beneficii sociale.
Ne-am obișnuit deja cu acest teatru ieftin. Astăzi ne spun că munca e sfântă, iar mâine, când vin alegerile, vor scoate iar din joben măriri de ajutoare și promisiuni deșarte pentru cei pe care îi vor dependenți de pixul lor. Aceasta este marea strategie a PSD: să vorbească despre viitor în timp ce ne țin pe toți blocați într-un trecut în care singura șansă de supraviețuire este să fii „prieten” cu cine trebuie de la primărie. Sorin Grindeanu poate să declare orice, însă realitatea din teren ne arată că între vorbele lor și faptele de zi cu zi e o distanță la fel de mare ca cea dintre promisiunile lor electorale și viața reală a unui român care chiar muncește pentru fiecare leu.
