În Belgia, ca și în multe alte colțuri ale lumii, românii trăiesc o viață de muncă grea, departe de familie, dar cu o legătură strânsă cu țara lor.
Votul pentru AUR în aceste comunități nu este doar un act de susținere pentru un proiect politic, ci mai degrabă o respingere a unui sistem care nu i-a înțeles, o reacție din partea celor care nu mai au încredere în promisiunile politicienilor. Iar această realitate nu este una izolată – ea este o rană colectivă care încă nu și-a găsit vindecarea. Dacă nu suntem atenți la semnalele acestei comunități, riscul este să rămânem doar cu o imagine fragmentată, superficială, a ceea ce înseamnă diaspora românească astăzi. În această poveste, nimeni nu câștigă cu adevărat, pentru că toți sunt prinși într-un cerc vicios.
Succesul lui Simion nu se oprește la granițele României. În Belgia, inclusiv la Bruxelles, votul pentru AUR a fost masiv. La umbra instituțiilor europene, din partea unor oameni care sunt aici tocmai din cauza drepturilor europene la libera circulație și de muncă, pare un paradox la prima vedere. Dar mai multe elemente îl explică… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
