Cât ne-a costat gestionarea dosarului Schengen de către autoritățile de la București o vedem nu doar în sondajele de opinie, care arată o slăbire a încrederii față de Uniunea Europeană și o vulnerabilizare în ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina, ci mai ales în discursul politic pregnant populist, care face din PSD partidul frecventabil și din AUR un semnal imediat de alarmă. Iar dacă România se uită peste gard, la vecinii bulgari, lucrurile nu stau tocmai bine.
Duminică, bulgarii au votat pentru a cincea oară în trei ani, un tablou al instabilității politice și mai ales al unui moment de răscruce în care a ajuns țara.
Situația de la Sofia poate fi comparată cu cea din Israel, unde după câteva reprize de vot și o reușită istorică de a lua puterea de la Benjamin Netanyahu și de a avea un guvern fără acest longeviv premier, lucrurile au revenit cum erau și regimul a căpătat tente tot mai autocrate. La fel, și bulgarii au decis să iasă din monopolul Borisov și au experimentat un guvern pro-european, cu un tânăr prim-ministru educat la Harvard și un partid care nu avea nicio rădăcină comună cu GERB-ul lui Borisov. La fel ca în Israel, alternativa politică nici măcar nu a avut un mandat pentru a-și da măsura competenței, pe fondul crizelor succesive: pandemie, război, criză socio-economică. Toate, alimentate de propaganda rusă care are un vad fertil în Bulgaria…
Accesați articolul integral pe
