ÎPS Teodosie pare să fi descoperit o nouă „chemare divină”: aceea de a face afirmații absurde și complet rupte de realitate. Într-un act de „genialitate” greu de egalat, acest arhiepiscop al gafelor a declarat recent că „Călin Georgescu este un trimis al lui Dumnezeu. Putin este un om al păcii”. Da, așa zice omul care se presupune că are o legătură specială cu divinitatea. Poate că, în lumea lui Teodosie, Dumnezeu trimite emisari să confunde omenirea și „pacificatori” să bombardeze țări întregi.
Călin Georgescu, descris de Teodosie ca fiind „mai degrabă un om al lui Dumnezeu decât un politician”, este, dintr-un motiv sau altul, ridicat la rang de sfânt local. ÎPS a mai precizat că „este un credincios, nepot și strănepot de preot, care apără valorile creștine și este interesat de viața de zi cu zi a românilor. Noi credem că domnul Georgescu este un trimis al lui Dumnezeu” a spus Teodosie pentru Le Figaro, preluat de Constanța Info. Dar să fim sinceri: ce legătură are „nepotul și strănepotul de preot” cu misiunea divină? Pare mai degrabă că Teodosie și-a pierdut busola – dacă a avut vreodată una.
Și acum să trecem la fapte, pentru că, dincolo de laudele ipocrite ale lui Teodosie, Călin Georgescu nu este chiar „pilda” pe care Biserica ar trebui să o promoveze. Georgescu este un personaj controversat, „promovat” intens de forțele legionare și de extrema dreaptă din România. Se pare că în jurul lui a fost pusă în funcțiune o operațiune complexă de fraudare a alegerilor prezidențiale, ceea ce, cu siguranță, nu sună a „misiune divină”. Departe de a inspira moralitate, acest personaj pare mai degrabă o marionetă a unor interese obscure, mascate sub un strat gros de retorică pseudo-creștină.
Mai mult, recent, un eveniment care îl implică indirect pe Călin Georgescu a șocat opinia publică. Bodyguardul acestuia a fost prins în drum spre București cu o mașină încărcată cu macete, săbii, pumnale și arme de foc. Parchetul a explicat clar că aceste arme „ar fi urmat să fie folosite pentru instigarea unor persoane la comiterea de infracțiuni în întruniri publice neautorizate”. Poate că în logica lui Teodosie, și acest incident reprezintă „apărarea valorilor creștine”. Dar, pentru restul lumii, acest episod indică o periculoasă asociere cu violența și extremismul.
Astfel, în timp ce ÎPS Teodosie îl ridică în slăvi pe Călin Georgescu, alegătorii și opinia publică se confruntă cu un portret total diferit al acestuia: unul de marionetă a unor forțe extremiste și de personaj implicat într-o rețea care miroase a ilegalitate. În loc să clarifice și să ghideze oamenii către adevăr și moralitate, Teodosie pare că își folosește platforma religioasă pentru a legitima figuri îndoielnice și ideologii periculoase. Este greu să găsești o justificare pentru aceste gesturi, dar poate că răspunsul stă în capacitatea sa extraordinară de a ignora realitatea.
Promovarea unui astfel de personaj este o rușine, atât pentru Teodosie, cât și pentru Biserica Ortodoxă Română, care trebuie acum să se dezică public de aceste asocieri toxice. Călin Georgescu nu este doar o problemă de imagine, ci o problemă de moralitate și de siguranță publică. Iar Teodosie, prin declarațiile sale, demonstrează fie o naivitate periculoasă, fie o complicitate tăcută cu ideologii care nu au nimic de-a face cu credința.
Dar, desigur, lovitura finală vine atunci când Teodosie, într-o manifestare de disonanță cognitivă pură, declară: „Nu trebuie să ne fie frică de Vladimir Putin, care este un om al păcii, dar și un constructor de biserici”. Acest tip de afirmație ignoră complet contextul actual, în care Vladimir Putin conduce un război brutal și neprovocat împotriva Ucrainei, cu un număr imens de victime civile. Cineva să-i reamintească arhiepiscopului că „omul păcii” a ordonat masacrarea civililor, distrugerea orașelor și răpirea copiilor ucrainieni. Aaa, dar e și „constructor de biserici”! Poate că în mintea lui Teodosie, bisericile construite de Putin vin la pachet cu distrugerea altora.
Patriarhia Română, cu o reacție întârziată dar binevenită, a fost nevoită să se distanțeze de asemenea aberații: „Patriarhia Română se delimitează ferm de afirmațiile făcute de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în cadrul interviului oferit publicației „Le Figaro” cu privire la domnul Călin Georgescu şi la preşedintele rus Vladimir Putin. În proxima ședință de lucru a Sfântului Sinod, cazul Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie va fi cercetat pentru încălcarea repetată a hotărârilor Sfântului Sinod privind campaniile electorale” se arată în comunicatul oficial al Patriarhiei Române.
Declarațiile lui Teodosie nu sunt doar ridicole, ci și profund dăunătoare. În loc să promoveze pacea adevărată și compasiunea, el alege să-l aplaude pe un dictator responsabil de crime împotriva umanității și pe un politician obscur, înconjurat de extremiști și de „mânuitori” de macete, încălcând flagrant regulile Bisericii.
Patriarhia însăși a reamintit că „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, începând cu anul 2008, că arhiereului, preotului, diaconului, monahului și monahiei din Biserica Ortodoxă Română le este interzis să facă politică partinică sau să participe la campanii electorale în calitate de susținător(oare). Astfel, Biserica Ortodoxă Română își afirmă clar neutralitatea în timpul campaniilor electorale și se dezice de orice formă de politică partinică”. Dar Teodosie, fidel propriului stil, pare să considere regulile drept opționale.
Să recunoaștem: acest om nu este doar un arhiepiscop. Este un spectacol în sine. Când nu face declarații șocante despre politicieni controversați sau dictatori, se implică în campanii electorale și alte activități care încalcă orice standard etic. Și cum să uităm că este „un obișnuit” al dosarelor penale? Mită, abuzuri – pare că portofoliul lui Teodosie este mai bogat decât un manual de drept penal.
Este greu de înțeles cum o persoană cu o astfel de poziție poate continua să abereze fără consecințe clare. Teodosie nu doar că ridică în slăvi un dictator și un politician obscur, dar compromite grav imaginea Bisericii Ortodoxe Române.
Concluzia? Dacă Teodosie ar fi fost un personaj dintr-o satiră, ar fi fost genial. Din păcate, e real, iar comportamentul său trage în jos imaginea întregii Biserici Ortodoxe Române. E timpul ca Sfântul Sinod să ia măsuri clare. Dacă nu pentru binele bisericii, măcar pentru a ne scuti pe noi, ceilalți, de comediile involuntare ale unui om care pare să confunde ridicolul cu chemarea divină.
