Seara în care George Simion a apărut pe postul francez CNews a fost, fără îndoială, un moment de jenă națională. Nu doar pentru tonul său ridicol și lipsit de coerență, dar mai ales pentru disprețul cu care a tratat o întreagă țară, un partener esențial al României în Uniunea Europeană. Faptul că o televiziune apropiată de extrema dreaptă din Franța a simțit nevoia să-i ia apărarea lui Emmanuel Macron și să sancționeze retorica extremistă a liderului AUR ar trebui să ne dea tuturor de gândit.
Când chiar și jurnaliștii unei televiziuni simpatizante cu extrema dreaptă — oameni obișnuiți cu retorica dură a lui Éric Zemmour și Marine Le Pen — ajung să te oprească în direct și să-ți spună: „Mergeți prea departe, nu putem compara Franța cu Iran, vă garantez”, e clar că ai depășit orice limită. Dacă nici ei nu te susțin și te avertizează că nu vei fi primit vreodată la Palatul Élysée, înseamnă că prestația ta nu mai e doar jenantă, e complet inacceptabilă, chiar și în cercurile extremiste. Nu doar că Simion a jignit o națiune întreagă, dar a oferit o imagine grotescă despre România – o țară care, din păcate, l-a propulsat în prim-planul politicii prin votul a peste patru milioane de cetățeni.
Ce am văzut joi seară nu a fost doar prostie – a fost o combinație toxică de ignoranță, aroganță și populism periculos. Cu o franceză schilodită, îmbibată de accente ridicole și stâlciri jenante („romfranceza”) Simion a încercat să pozeze într-un justițiar european. Dar a sfârșit ca un bufon într-o sală în care nici măcar extremiștii nu l-au mai luat în serios.
A vorbit despre „președintele dictator” Emmanuel Macron, într-un context în care libertatea presei, drepturile cetățenești și statul de drept sunt respectate în Franța infinit mai bine decât în multe țări europene. „Țin să vă spun că Franța e o democrație care nu are tendințe dictatoriale. Dacă vă numiți deja omologul dictator, asta e ‘promițător’ pentru relațiile României cu Franța”, a replicat elegant, dar tăios, moderatorul francez.
Când Simion a continuat cu inepția: „Fac o paralelă cu Iranul, cu ayatolahii care decid cine poate candida”, răspunsul a venit fără menajamente: „Comparați Franța cu Iranul. Aici încă putem critica președintele fără ca poliția să ne bată la ușă. Jigniți mulți francezi vorbind așa.”
Aceste cuvinte ar fi trebuit să-i provoace o minimă reflecție, un semn de decență, poate o scuză. În schimb, a rostit cu trufie: „Nu am nevoie să fiu primit la Palatul Élysée.” Dar România are nevoie. România are nevoie de relații diplomatice solide, de parteneriate oneste și de respectul aliaților săi europeni. Un lider politic care își închide singur ușile cancelariilor europene nu e un om curajos – e un pericol național.
Faptul că acest individ a afirmat, cu o nonșalanță absurdă, că „pentru prima oară avem alegeri libere în România” este încă o mostră de dispreț față de istoria recentă a țării. O palmă peste fața celor care, din 1990 încoace, s-au zbătut să construiască o democrație funcțională. Dar când ignoranța e cultivată ca strategie politică, asemenea enormități nu mai surprind.
Mai grav decât ridicolul personal al lui Simion este rușinea pe care o propagă asupra întregii Românii. Cum ar putea un astfel de individ incult, batjocorit în direct de presa străină, să ne reprezinte în fața lumii? Cum să nu te gândești, cu jenă și furie, la românii care trăiesc în Franța, care muncesc, studiază și construiesc punți de încredere? Ce vină au ei să devină, peste noapte, ținte ale ridicolului doar pentru că un politician român s-a prezentat la televizor cu un discurs halucinant și agresiv? Într-un asemenea context grotesc, oricine cu un minim simț al responsabilității naționale nu poate simți decât rușine.
Fiecare apariție a lui George Simion pe scena internațională ne izolează mai mult. Cancelarul german Friedrich Merz, premierul spaniol Pedro Sánchez, Donald Tusk din Polonia sau Rafal Trzaskowski, toți sunt lideri proeuropeni care nu vor avea niciun dialog cu un politician care „joacă după cum dictează Kremlinul”. Nici în țările baltice, nici în Scandinavia, nici în Grecia, nici în Cehia nu va fi primit cu brațele deschise. Nici măcar Viktor Orbán, cel pe care Simion îl venerează tacit, nu îl susține. Asta spune tot.
Simion ne spune că nu are nevoie de Macron, de liderii europeni, de respectul occidental. Dar România are nevoie. Are nevoie de solidaritate, de diplomație, de colaborare și, mai ales, de decență.
De aceea, în fața acestei rușini internaționale, singura soluție e participarea masivă la vot. Nu pentru a învinge un om, ci pentru a ne salva obrazul ca națiune.
„Ieșiți la vot și votați decența”.
Dacă ne pasă cât de cât de cum suntem priviți în Europa, de viitorul nostru și al copiilor noștri, trebuie să alegem lideri care nu confundă diplomația cu huliganismul și democrația cu delirul personal.
România merită mai mult decât un lider de galerie care insultă aliații și își face țara de râs în direct, în fața întregii lumi.
