Afirmațiile făcute recent de europarlamentarul Rareș Bogdan la Antena 3 CNN, referitoare la votul românilor din Republica Moldova, sunt nu doar revoltătoare, ci și simptomatice pentru o mentalitate politică feudală, în care voturile cetățenilor sunt tratate ca niște cadouri negociabile, ca niște saci de cartofi promiși și „trădați”. Rareș Bogdan acuză fără reținere: „Maia Sandu ne-a spus în față ceva și apoi a dat voturile lui Nicușor Dan”. Iar asta ar trebui să îngrijoreze orice om care înțelege cum funcționează, sau ar trebui să funcționeze, o democrație.
Să spunem lucrurilor pe nume: nici Maia Sandu, nici Igor Grosu, niciun lider politic responsabil nu „dă voturi”. Voturile nu se „dau”, ele se câștigă. Prin programe convingătoare, prin onestitate, prin muncă, prin încrederea pe care o construiești în timp în ochii alegătorilor. Ceea ce Rareș Bogdan numește cu dezinvoltură „dat voturile” e, de fapt, expresia liberă a voinței unor cetățeni români din Republica Moldova care au considerat că Nicușor Dan merită susținerea lor. Faptul că acești oameni au ales altfel decât ar fi preferat PNL-ul nu este o „trădare”, ci o manifestare a democrației.
Declarația „Abia aștept să mă întâlnesc cu Maia Sandu și cu Igor Grosu și să le bat obrazul” e nu doar o mostră de aroganță politicianistă, ci și o insultă directă la adresa alegătorilor moldoveni. Cine crede Rareș Bogdan că este, de își permite să-i tragă la răspundere pe liderii unui stat suveran pentru opțiunile libere ale unor cetățeni români cu dublă cetățenie? Este halucinant modul în care europarlamentarul tratează Republica Moldova ca pe o anexă electorală a PNL-ului, o rezervă de voturi care trebuie să răspundă la „sprijinul” oferit de partid. Nu, domnule Bogdan, moldovenii nu sunt obligați să vă plătească tribut electoral doar pentru că „i-ați sprijinit în toate modurile”.
Votul nu este marfă. Și nici nu aparține Maiei Sandu, Igor Grosu sau vreunui lider politic. Votul este al alegătorului — și numai al lui. Iar când mii de români din Republica Moldova au votat cu Nicușor Dan (53%) și nu cu Crin Antonescu (27%), cum spune Rareș Bogdan, au făcut-o pentru că așa au vrut ei. Nu pentru că le-a „dat” cineva o indicație.
Retorica lui Rareș Bogdan trădează nu doar frustrarea personală, ci și o ruptură gravă de realitate. Un politician responsabil, mai ales unul care se pretinde pro-european, nu-și permite asemenea derapaje de discurs colonial. Republica Moldova nu este un rezervor electoral al PNL. Cetățenii săi, fie ei și români cu acte în regulă, nu sunt subordonați vreunui parteneriat politic de la București.
Ceea ce vedem aici este, de fapt, o formă de desconsiderare agresivă a democrației și a libertății de vot. În loc să se întrebe de ce oamenii au votat altfel decât spera partidul său, Rareș Bogdan preferă să caute vinovați în afara sa și a formațiunii din care face parte.
„PNL a făcut pluta pe spate, nu vreau să mă gândesc că a dat voturi lui Dan”, mai spune el, sugerând că e mai probabilă o trădare internă decât un dezastru de comunicare și mobilizare electorală.
Aroganța nu mai impresionează pe nimeni. Nici amenințările voalate, nici apelul la „baterea obrazului”. Poate că PNL chiar are nevoie, așa cum recunoaște Rareș Bogdan, de o perioadă în opoziție: „Opoziția nu înseamnă moarte politică, înseamnă reconstrucție”. Dar până la reconstrucție, ar fi utilă o lecție de democrație de bază: voturile nu se promit, nu se cer, nu se revendică. Se câștigă. Sau se pierd. Cu demnitate.
