Hai să vorbim deschis, ca între oameni care s-au săturat să fie duși cu zăhărelul. Dacă ai trecut recent pe lângă Palatul Cotroceni, probabil ai simțit liniștea aia apăsătoare. Nu e liniștea unui lider care lucrează intens pentru țară, ci mai degrabă liniștea cuiva care a tras draperiile, a stins lumina și se preface că nu e acasă când sună problemele la ușă.
Reacția președintelui Nicușor Dan la dezvăluirile explozive din documentarul Recorder despre „Justiția Capturată” nu a fost doar anemică; a fost o demonstrație de „fugă de răspundere” cum rar ne-a fost dat să vedem.
În loc să iasă în față, să-și asume rolul de mediator și garant al Constituției, președintele nostru pare că joacă v-ați ascunselea cu propriul mandat. Recunoaște, printre dinți, un „regres” al Anticorupției, dar o face cu jumătate de gură, de parcă i-ar fi teamă să nu deranjeze liniștea sistemului pe care a promis că-l va reforma.
Matematica ezitării și frica de a deranja
Este de-a dreptul frustrant să vezi cum un om, pe care l-am sprijinit tocmai pentru că părea diferit, a devenit brusc surd. Nu știu dacă știi, dar peste 2.500 de tineri au ieșit în stradă la București și Cluj. Oamenii aceia nu au ieșit la plimbare, au ieșit să strige disperarea unei generații. Mesajul lor a fost simplu, fără echivoc: „Nicușoare, nu mai sta, / Apără Justiția!”.
Și ce face Nicușor? Se pare că și-a pus dopuri în urechi. Nu a ieșit să le vorbească, nu a dat niciun semn că le-ar fi auzit chemarea. Pare complet surd la vocea străzii. E o atitudine care nu doar că dezamăgește, dar erodează încrederea picătură cu picătură. Când te ascunzi de oamenii care te-au votat, când temporizezi decizii cruciale permise de Constituție, nu faci dovadă de prudență, ci de slăbiciune. Ezitările astea nesfârșite ne costă pe noi, nu pe el.
Președintele NU a cerut demisia nimănui. Nici măcar a ministrului Justiției, care ar fi trebuit să fie prima mutare logică pe tabla de șah. NU a anunțat că va merge la CSM să prezideze ședința, deși are acest drept și, în contextul actual, această obligație morală. Stă în birou, analizează hârtii și speră, probabil, ca subiectul să dispară de la sine.
Lecția de curaj vine de la alții (și e rușinos pentru Președinte)
Contrastele sunt cele care dor cel mai tare. În timp ce președintele Nicușor Dan „temporizează” și se ascunde după proceduri, alții pun punctul pe „i”. Uite-l pe premierul Ilie Bolojan. Putem să fim sau nu de acord cu el politic, dar omul a fost mult mai clar și mai tranșant. El nu s-a ferit să rostească nume. L-a identificat direct pe Cătălin Predoiu – actualul ministru de Interne și fost la Justiție – ca fiind unul dintre responsabilii principali pentru dezastrul din sistem. Bolojan a spus verde în față că legile au fost „măcelărite” pentru a-i proteja pe corupți.
Diferența de atitudine este colosală. Premierul arată vinovații, Președintele se face că plouă.
Mai mult, lovitura de grație pentru pasivitatea de la Cotroceni vine de la un profesionist al dreptului. Judecătorul Cristi Danileț i-a trimis o scrisoare deschisă. Și nu orice fel de scrisoare, ci un ghid practic de acțiune. Danileț, un om hărțuit de Inspecția Judiciară și exclus de trei ori din magistratură tocmai pentru că a avut curaj, îi spune președintelui exact ce are de făcut: „Convoacă ședința CSM! Prezideaz-o! Cere membrilor CSM anchete penale!”.
Să fim serioși, Cristi Danileț e „tobă de carte” pe justiție. A fost membru CSM timp de șase ani, nu vorbește din auzite. El îi garantează președintelui că aceste acțiuni sunt 100% constituționale. Când un expert îți pune soluția pe masă și îți spune că e legal și necesar să intervii, iar tu continui să taci și să eziți, scuza „nu am pârghii” devine o minciună. Președintele are pârghiile, dar îi lipsește voința de a le folosi.
Morcovul, simbolul unui mandat fricos
Probabil ai văzut și tu emoji-ul cu morcovul 🥕 circulând prin comentariile legate de președinte. E amuzant, dar e și trist. A devenit simbolul fricii de a acționa. Oamenii simt când un lider ezită din calcul politic sau din teamă. Iar această teamă de a deranja „monștrii sacri” din justiție și politică îl transformă pe Nicușor Dan dintr-o speranță într-o deziluzie.
Documentarul „Justiție Capturată” are peste un milion de vizualizări. Un milion! Asta înseamnă că românii sunt conectați, sunt furioși și vor dreptate. În tot acest timp, cel mai important om în stat pare să fie singurul care nu a apăsat butonul de „play” sau, mai rău, l-a văzut și a decis să se uite în altă parte.
Președintele ar trebui să asculte sfaturile unor oameni ca Danileț, care au luptat din interior cu „restaurația” începută în 2017. Ar trebui să asculte strigătul tinerilor din piață. Ar trebui să iasă din starea asta de letargie administrativă. Pentru că, dacă va continua să se ascundă, va rămâne singur în palatul ăla mare. Sprijinul popular nu este o resursă inepuizabilă, iar răbdarea noastră s-a cam terminat. Avem nevoie de un președinte care apără Justiția, nu de unul care îi scrie necrologul din umbră. Mingea e la el, dar se pare că îi e frică să o atingă.
