Acum douăzeci de ani au început să plece din țară colegii de facultate și de liceu. Au decis să se stabilească pe alte meleaguri, acolo unde auziseră că era mai ușor să îți faci un rost. Erau tineri și aveau toată viața înainte.
Acum zece ani au început să plece din țară colegi de birou. Puseseră deja cărămizi serioase la viața din România, însă tot greu li se părea să aibă o viață decentă. Străinătatea, deschiderea tot mai mare a companiilor din alte țări de a angaja românii buni și serioși, posibilitatea de a pune deoparte și de a călători mai mult, de a avea timp și pentru viața personală au lăsat multe mame și tați cu brațele goale.
În ultimii trei, patru ani au început să plece din țară prieteni buni. Oameni ca mine. Mulți. Foarte mulți. Cu rostul făcut aici, cu case, cu familii, cu copii, cu job-uri bune. Au numit România țara deznădejdii, a dezamăgirii și a umilinței zilnice… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
