Marcel Ciolacu a ales să joace politic pe marginea prăpastiei, iar România riscă să cadă în gol. Pentru a-și conserva poziția și influența, premierul pare dispus să saboteze siguranța națională și să submineze relațiile cu partenerii strategici ai țării. Ultimele informații apărute în spațiul public sunt de o gravitate extremă și conturează imaginea unui lider politic care s-a desprins complet de interesul național.
Trimiterea unui emisar la Donald Trump, în afara oricărui cadru oficial, cu un mesaj care contrazice flagrant poziția Uniunii Europene, arată nu curaj, ci o disperare politică ambalată prost în ambiție personală. Iar conținutul acelui mesaj – că România nu este de acord cu Franța și că Emmanuel Macron ar fi vinovat pentru prelungirea războiului din Ucraina – e o mostră de diplomație făcută cu toporul. Poate în Buzău mergea stilul ăsta de negociere la birt, dar în geopolitică lucrurile funcționează altfel.
Așa intră în scenă și Dragoș Sprînceană, un om de afaceri stabilit în Statele Unite, apropiat de Partidul Republican și de cercul din jurul lui Donald Trump. l este cel care apare în spațiul public drept „emisarul” lui Marcel Ciolacu, într-o misiune diplomatică paralelă, pe care premierul s-a grăbit ulterior să o nege. Nu e clar dacă a fost o misiune diplomatică reală sau doar o deplasare privată, cu mesaj politic inclus. Cert este că Sprînceană s-a dus acolo cu ideea că reprezintă poziția României, iar mesajul transmis – că țara noastră nu susține Franța și Uniunea Europeană în privința Ucrainei – este unul extrem de grav.
Sprînceană nu e un necunoscut scos din pălărie. A fost sponsor în campania lui Trump, a participat la evenimente la reședința Mar-a-Lago și a avut, în mod repetat, poziții publice împotriva liderilor europeni și a sprijinului acordat Ucrainei. Mai mult, în trecut, a susținut personaje controversate precum Călin Georgescu, cunoscut pentru declarații pro-ruse. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o coincidență. Dacă voiai ca mesajul tău să fie bine primit în tabăra lui Trump și în același timp să ridice sprâncene în Europa, exact un astfel de personaj alegeai să trimiți.
Ironia este că Ciolacu se prezintă ca un lider responsabil, european, pro-NATO, dar mesajele pe care le transmite au ecoul perfect pentru Kremlin. Când declarațiile și pozițiile transmise în numele României ajung la Donald Trump prin intermediul unor persoane fără nicio calitate oficială, fără mandat și fără transparență, nu mai vorbim despre neglijență, ci despre o strategie paralelă care ocolește instituțiile statului. Cine știe, poate că pe viitor va trimite un „emisar” și la Moscova. Iar dacă o va face, e limpede că procedura va fi aceeași: fără anunț public, fără mandat și fără nicio asumare. Așa arată, în realitate, modul în care PSD tratează politica externă — improvizație, mesaje transmise pe canale oculte și ocolirea oricărei responsabilități instituționale.
Tot mai multe semne indică o Românie izolată, vulnerabilă, cu un prim-ministru care, în loc să întărească parteneriatele strategice, pare că și le sabotează. De ce? Pentru că, în realitate, Ciolacu nu e interesat de politica externă, de apărarea națională sau de viitorul strategic al României. E interesat de o singură problemă: cum să mai tragă de timp în fața prăbușirii inevitabile a unui sistem pe care îl reprezintă perfect.
Iar când prăbușirea vine, liderii slabi nu își asumă nimic. Dau vina pe alții, se prefac surprinși, spun că n-au știut. Dar semnalele sunt clare. România devine din ce în ce mai irelevantă în spațiul european. Sprijinul pentru Ucraina este subminat, încrederea partenerilor e șubrezită, iar imaginea noastră de stat de încredere este dinamitată chiar din Palatul Victoria.
Un personaj fără nicio calitate oficială ajunge să vorbească în numele lui Marcel Ciolacu, și implicit în numele României, transmițând un mesaj care contrazice poziția oficială a statului. Ciolacu s-a grăbit să nege, dar negarea nu șterge fapta. Mesajul a fost trimis, a fost recepționat, și efectele lui sunt deja produse. Imaginea României ca partener credibil este șubrezită, iar semnalul transmis către partenerii occidentali este confuz și periculos. În tot acest timp, partidul care s-a opus oricărei reforme pozează în apărătorul interesului național, iar premierul pare mai preocupat de validarea venită din cercul lui Donald Trump decât de consecințele acțiunilor sale asupra credibilității internaționale a țării.
