Există un risc tot mai mare ca finala alegerilor prezidențiale să se joace între George Simion și Victor Ponta. Un scenariu catastrofal pentru România, dar care a devenit plauzibil tocmai din cauza unei candidaturi venite în cel mai prost moment posibil: cea a lui Nicușor Dan.
Ironia amară este că cel care invocă acum nevoia de retragere a candidaților pro-democrație este chiar cel care a creat această criză. Nicușor Dan este cel care a socotit greșit. Când a decis să candideze, a afirmat că nu încurcă pe nimeni și că nu există niciun pericol real legat de împărțirea voturilor. Astăzi, tocmai împărțirea voturilor în zona de dreapta și centru-dreapta riscă să elimine din turul doi orice candidat credibil și să ofere scena finalei unor personaje care nu au ce căuta în fruntea statului român.
Igienic și onest este să recunoaștem că Nicușor Dan este cel care a rupt bazinul Elenei Lasconi, candidată care, prin vot util, ajunsese în turul doi la alegerile prezidențiale din decembrie. Alegeri care, să nu uităm, au fost anulate. Întrebarea esențială este: de ce nu a candidat Nicușor Dan atunci? De ce nu a avut curajul să se înscrie în cursă la acele alegeri? Nu cumva pentru că nu-i dădea nicio șansă Elenei Lasconi și considera că zona pe care ea o reprezintă e irelevantă? Iar când a văzut că Lasconi a reușit să mobilizeze un segment consistent de electorat, a simțit că e „o pâine de mâncat” și a decis să-și anunțe candidatura. Acesta nu e un gest politic matur, ci un calcul oportunist făcut pe spatele altuia.
De atunci a început o campanie dezgustătoare, dusă atât de agresiv, încât pare coordonată. Site-uri de știri, figuri din showbiz și din zona culturală, voci mediatice „prietene” care, folosindu-se de sondaje comandate de Nicușor Dan, îi atribuie Elenei Lasconi 3–4% și încearcă să inducă în populație panica unei finale Simion – Ponta. Adică exact acel scenariu pe care candidatura lui îl alimentează, nu Lasconi. În loc să existe o dezbatere autentică și onestă, avem parte de manipulări și presiuni publice menite să forțeze retrageri strategice, toate pentru a-l lăsa singur în cursă pe „marele salvator”.
Adevărul este că o parte consistentă din electoratul Elenei Lasconi nu va migra niciodată către Nicușor Dan. Nu doar că nu îl consideră credibil, dar unii au o aversiune clară față de el, iar alții sunt radicalizați de modul în care se exercită aceste presiuni publice toxice asupra ei. Ceea ce face Dan și anturajul său este un fel de bullying politic deghizat în apel la rațiune. Dar nu poți cere altora să se retragă doar pentru că ai greșit grav în strategia ta și ai intrat într-o cursă fără să înțelegi consecințele.
Singurul vinovat pentru situația în care ne aflăm este Nicușor Dan. Nu USR, nu Elena Lasconi, nu altcineva. Iar încercarea tot mai vizibilă de a muta responsabilitatea asupra altora este nu doar incorectă, ci complet cinică. În ultimele săptămâni, asistăm la o campanie coordonată care urmărește să acrediteze ideea că USR ar fi de vină pentru fragmentarea votului sau că Elena Lasconi ar trebui să se retragă în numele unui așa-zis „interes comun”. Aceste narațiuni nu sunt altceva decât o perdea de fum menită să acopere decizia greșită, egoistă și dezbinatoare a lui Nicușor Dan.
USR, oricâte greșeli i s-ar putea imputa, nu este cel care a intrat intempestiv într-o cursă prezidențială într-un moment crucial, aruncând în aer tot echilibrul votului din zona pro-democratică. Elena Lasconi, în schimb, este singura care a demonstrat că poate mobiliza un electorat consistent, calificându-se în turul doi al alegerilor anulate. Ce i se reproșează acum? Că refuză să devină piesa docilă într-o strategie în care ea trebuie să se dea la o parte doar pentru că Nicușor Dan s-a trezit prea târziu să candideze? Că nu se face „preș” în fața unei construcții politice care nu a dovedit nimic în acest ciclu electoral, în afară de aroganță și calcule reci?
Să spui că Elena Lasconi e vinovată pentru riscul unei finale între Simion și Ponta e o manipulare grosolană. Dacă Nicușor Dan nu ar fi intrat în această cursă, Lasconi ar fi fost astăzi candidatul natural al dreptei, susținut de întregul electorat urban, pro-european, anti-populist. În schimb, el a rupt acest bazin, a forțat o competiție internă inutilă și acum, bazându-se pe sondajele comandate chiar de el, care îl dau cu 20%, cere retrageri de la ceilalți, ca și cum nu el ar fi detonat totul. Să creezi haosul și apoi să apari ca soluția ordinii e o strategie veche și toxică. Se numește impostură politică.
Tentativa de a poza în singura opțiune „rațională” după ce ai distrus orice coerență în interiorul taberei democratice nu este doar ridicolă, ci și periculoasă. Cu cât aceste mesaje se propagă mai mult, cu atât publicul este mai dezinformat și manipulat. Iar adevărul simplu este acesta: fără Nicușor Dan în această ecuație, nu vorbeam azi despre coșmarul unei finale între extremismul naționalist și oportunismul revizionist.
