La aproape un an de la invazia rusă, războiul a devenit realitatea cotidiană în Europa centrală. Ceea ce părea de neimaginat în anii de după 1991 este, în zilele noastre, un fapt care intră în economia fluxurilor de ştiri: oraşe bombardate, confruntări în tranşee, crime împotriva umanităţii, teroare, moarte, dezolare.
În acest an Rusia lui Putin a intrat, prin atacul ei barbar, în familia agresorilor: mai aproape de nazism, fascism şi stalinism decât de vremurile noastre, Rusia cunoaşte punctul culminant al unei involuţii istorice. Aparenţele de modernizare din deceniile post-sovietice sunt, de acum, definitiv înlăturate. Sinteza de totalitarism, militarism şi criminalitate gangsterească este imaginea Rusiei pe care Putin o întruchipează.
În acest an războiul Rusiei împotriva Ucrainei a lichidat eşafodajul deja fragilizat şi vulnerabil al dreptului internaţional : dincolo de izolare, dincolo de sprijinul militar, dincolo de solidaritate, realitatea dramatică este aceea a impunităţii unui stat agresor. Şantajul nuclear şi complicităţile internaţionale fac din Rusia putinistă un actor capabil să exercite teroarea fără ca vreo consecinţă concretă să se producă cu adevărat. Fiecare zi de război este o dovadă a limitelor sancţiunilor economice. Maşina de război rusă, oricât de primitivă tehnologic, nu este mai puţin activă. Scopul ei este acelaşi, distrugerea Ucrainei ca un pas în direcţia restauraţiei sovietice…
Citeste intregul articol si comenteaza pe
