Pe Florin Mureșan nu-l recunoști prima dată după voce sau după zâmbet, deși amândouă îți rămân în minte. Îl recunoști după felul în care îți vorbește despre viață: cu o blândețe rară și cu o forță care te tulbură.
Ai zice că s-a născut cu harul ăsta, dar adevărul e că l-a câștigat – exact cum și-a câștigat și titlurile de campion mondial la karate, distincția de Maestru Emerit al Sportului și chiar recunoașterea Casei Regale a României. Prin muncă, prin disciplină și printr-o credință care nu s-a clătinat nici când corpul i-a cedat, la propriu.
Florin Mureșan este omul care a învățat să trăiască a doua oară. Nu cu mai puțină intensitate, ci dimpotrivă – cu o luciditate și o bucurie pe care puțini o ating în două vieți. A fost șef de intervenții speciale într-un penitenciar de maximă siguranță. A purtat uniforma cu demnitate, a visat ordine și carieră, a crescut într-o familie cu reguli clare și iubire discretă. Și totuși, viața lui a luat o cotitură bruscă, dureroasă, dar și transformatoare, în ziua în care o săritură aparent banală în piscină s-a transformat într-o lecție despre fragilitate și curaj… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
