Desigur că la calcule atât de precise ale împrumuturilor făcute în anul 2020, te-ai putea aștepta ca atunci când autorul ajunge ministru al finanțelor să încerce să reducă ritmul de îndatorare. Realitatea este, însă, cu totul alta.
De exemplu, Ciprian Dascălu, economistul șef al BCR, a declarat pentru publicația Profit.ro că România s-a îndatorat deja anul acesta, în primele șapte luni, cu 77 miliarde lei. Ceea ce înseamnă aproximativ 15,5 miliarde de euro. Ironia sorții. Adrian Câciu, în calitate de analist, critica împrumuturile realizate de Ministerul Finanțelor, condus atunci de Florin Cîțu. Acum, ministerul condus de Adrian Câciu s-a împrumutat cu 77 miliarde lei, în șapte luni.
Iar împrumuturile nu se vor opri aici.
Cele 77 miliarde lei reprezintă numai 53% din ceea ce va trebui să împrumute, anul acesta, statul român. În total, nevoia de finanțare prin împrumuturi este de 145,4 miliarde lei, din care 77 miliarde reprezintă deficitul bugetar, iar 68 miliarde lei înseamnă suma datoriilor care ajung la scadență.
De fapt, este foarte clar că statul român nu mai poate funcționa fără împrumuturi. Situația bugetară a devenit atât de rea încât fără împrumuturi realizate la „foc automat” sectorul public nu ar mai putea funcționa.
Să luăm câteva exemple concrete. Împrumuturile statului în primele șase luni ale acestui an au fost de 60 miliarde lei. Pentru ca datele să fie comparabile să urmărim cifrele din execuția bugetară din perioada ianuarie-iunie 2022.
Astfel, în ceea ce privește capitolul de cheltuieli, unul din patru lei cheltuiți de la buget este împrumutat. Cheltuielile cu salariile bugetare sunt aproape egale cu suma împrumutată. Cheltuielile cu bunurile și serviciile sunt la jumătate față de totalul împrumuturilor contractate în prima jumătate a anului.
De asemenea, cheltuielile de capital, adică investițiile, sunt doar a șasea parte din cele 60 miliarde împrumutate. Ceea ce ne arată că, în continuare, ponderea în buget a cheltuielilor cu investițiile este mult mai redusă decât a celor sociale, cum sunt salariile sau pensiile.
De altfel, cheltuielile cu asistența socială, din care majoritatea covârșitoare reprezintă pensiile, sunt mai mari cu 27 miliarde lei decât totalul împrumuturilor.
Să mergem și la capitolul de venituri.
Nicio categorie de venituri bugetare, nici TVA-ul, nici accizele, nici impozitul pe profit sau impozitul pe venit, nu se apropie măcar de cele 60 miliarde lei împrumutate, respectiv sunt mult mai mici.
Există o singură excepție și anume contribuțiile de asigurări care ating 68 miliarde lei, ceea ce înseamnă ceva mai mult decât nivelul împrumuturilor. Pratic, împrumuturile sunt a doua sursă de venit a bugetului.
Cu aceste date la îndemână putem vedea foarte clar că, de fapt, administrația, statul român, nu mai poate funcționa fără împrumuturi. Dacă, prin absurd, România nu s-ar mai putea împrumuta, statul ar intra în colaps, nu ar mai avea bani să plătească salariile, pensiile sau medicamentele. Sau ar trebui să găsească o soluție pentru a aloca banii disponibili după priorități.
Nu este cazul. România se va împrumuta în continuare, pentru că bani sunt în piață, iar nivelul datoriei publice este încă rezonabil, de 50% din PIB. Numai că dobânzile pe care statul le va plăti vor fi tot mai mari.
Dar, acum politicienii și cetățenii nu mai au niciun motiv să spună că nu știu unde se cheltuiesc sumele împrumutate. Este atât de clar: pentru salariile bugetare, pensii, dobânzi ale vechilor împrumuturi și, foarte puțin, pentru investiții.
Citiți articolul original pe rfi.ro
