Are de toate România! Inclusiv zone care seamănă mult cu deșerturile. E drept că oamenii locului le-au “domesticit”, că ce poți face cu atâta nisip, mai trebuie să și trăiești. Au lăsat însă loc și pentru turiști, să se bucure de experiențe de tip safari chiar pe meleaguri neaoșe.
Nu e Zanzibar sau Botswana, și nici Kenya, să vezi lei, elefanți sau rinoceri, dar seamănă destul de bine cu o savană. E nisip cât vezi cu ochii, vegetație răzleață și un soare năucitor. Și e în România, la nici 300 de kilometri de București, la Caraorman, în inima Deltei Dunării.
Nu sunt mulți cei care știu de locurile astea. Pe de o parte aș zice: Ce bine! Asta înseamnă că turistul cu rucsacul în spate n-a pângărit și bijuteria asta de colț de țară. Totuși, parcă e și păcat să nu te bucuri de ceea ce ai pe meleagurile tale și să ajungi să plătești mai întâi mii de euro ca să vezi ce au alții.
Am ajuns de la Crișan la Caraorman cu barca cu motor puțin înainte de ora 12.00. Imediat ne-a preluat ghidul care avea să ne poarte în aventura noastră, într-un safari românesc 100%.
Ne-am urcat vreo 15 oameni într-o mașină desprinsă parcă din filme. E un camion Zil sovietic, modificat cu cabină pe gaz, cu roți uriașe și o remorcă descoperită, amenajată întocmai ca turiștii să poată observa natura și să poată face fotografii în sălbăticie.
Expediția durează în jur de două ore și parcurgi cam 20 de kilometri dus-întors. Ghid ne-a fost Cristi Conțolencu, un tânăr născut chiar aici și care știe locurile ca-n palmă.
“Acum 2000 de ani, aici a fost mare. Ea încet, încet s-a retras și prima bucată de pământ, prima insulă care a apărut a fost Letea-Caraorman. A fost aceeași pădure, doar că la un moment dat s-a tăiat foarte mult, a apărut apoi brațul Sulina între ele și le-a despărtit, așa că au ajuns să fie două paduri separate”, explică ghidul nostru.
Expediție în Pădurea Întunecată
Pădurea Letea e ceva mai cunoscută. O găsești la vreo 25 de kilometri de Sulina și ajungi ușor la ea cu barca sau chiar și cu maşina. La Caraorman, în schimb, nu poți ajunge decât cu barca. Faci cam o oră de la Sulina până aici, dar cu siguranță experiența merită din plin. Locurile sunt mult mai sălbatice și cu mai puține restricții pentru turiști.
“Caraorman e un nume turcesc, înseamnă Pădurea Neagră, Pădurea Întunecată, pentru că e foarte, foarte deasă. Ați văzut că nu e o pădure de-antregul, sunt multe pâlcuri. Hasmace le spunem noi, foarte dese, crescute în lăsături”, explică Cristi Conțolencu.
În Pădurea Caraorman sunt 102 stejari care au peste 500 de ani vechime. Noi am văzut în expediția noastră patru dintre ei, pe unii dintre cei mai bătrâni, care au undeva la 700 de ani vechime.
Cel mai spectaculos este stejarul îngenunchiat. I se spune așa pentru că acum cine știe câtă vreme, două dintre ramurile sale s-au aplecat mai tare până la pământ și au prins rădăcini, astfel că acum arborele seamănă mai degrabă cu un om care stă în genunchi.
Aproape de el, câțiva vânători olteni au construit acum vreo 30 de ani o copie a Mesei Tăcerii a lui Brâncuși și au săpat o fântănă de unde turiștii istoviți și însetați pot bea o gură de apă proaspătă.
Vei fi surprins să descoperi în Pădurea Caraorman o mulțime de liane, ca în jungla amazoniană. E și viță de vie sălbatică aici, și iederă sau hamei. “E o mică bătălie între copaci și plantele cățărătoare: cine ajunge cât mai sus să prindă cât mai multă lumină. Stejarii ăștia bătrâni renunță la crengile de jos. Încet, încet se usucă și cad și rămân doar cele de sus, care prind lumina. Se spune că un stejar trăiește până la 1500 de ani. Ăștia, la 600-700 de ani, încă sunt tinerei”, glumește ghidul.
Povestea cailor sălbăticiți din Delta Dunării
În pădurea Caraorman cresc iepuri, căprioare, vulpi, șacali, mistreți, pisici sălbatice sau câinii enot. Cea mai mare problemă sunt însă șacalii.
“Acum vreo 20 de ani, a înghețat Dunărea, au trecut de la bulgari spre sudul României, au traversat Constanța și au ajuns în Deltă. Aici au distrus tot ce înseamnă animal mic și pasăre cu cuibul la sol. Cât timp au hrană, nimic nu le stă în cale. Singurul lor prădător natural este lupul. Șacalul e foarte distructiv cu hrana lui. Și în sat dacă intră și dă de un cuibar cu 50 de găini, le omoară pe toate. Mănâncă două-trei, dar le distruge pe toate. Și atunci lupul vânează șacalul pentru că îi distruge și lui hrana. Doar că la noi vitele se cresc în stabulație liberă.
Le dăm drumul în februarie, vin înapoi în octombrie-noiembrie. Bătrânii zic că pe vremuri erau și lupi aici, doar că lupii în haită reușeau să dărâme caii și vitele. Și atunci, ca să nu mai aibă probleme, s-au adunat câțiva vânători și au exterminat lupii. Atunci s-au înmulțit foarte mult șacalii. Nu sunt așa de periculoși pentru animalele mari, dar animalele mici au avut foarte mult de suferit”, ne-a explicat ghidul din Pădurea Caraorman.
Fac o paranteză și mărturisesc că nu am văzut cu ochii mei șacalii, însă i-am auzit într-o seară, stând pe terasa pensiunii din Crișan unde eram cazată. Scoteau niște zgomote absolut înfricoșătoare.
L-am întrebat pe Cristi Conțolencu și care e povestea cailor sălbatici din Delta Dunării. “Sălbăticiți mai degrabă”, a ținut să precizeze ghidul nostru. Ne-a spus și de ce.
“Înainte erau IAS-urile, fermele de stat. Creșteau 3.000-4.000 de vite. Aveau și 200-300 de cai, îi foloseau la muncă, la arat. Când au început să apară utilajele, tractoarele, fermele n-au mai avut nevoie de așa de mulți cai și șefii de fermă au primit ordin la un moment dat să împuște caii, ca să scape de ei. Au împușcat câțiva, dar pentru că le-a fost milă, au preferat să le dea drumul. Caii, încet-încet, s-au adaptat și s-au sălbăticit. De asta e plină balta de cai sălbăticiți. Aici și la Letea, iarna, aveau foarte multă hrană și atunci pădurile le-au dat posibilitatea să se înmulțească foarte mult. Dar pentru că s-au înmulțit, au început să devină o problema și pentru păduri, pentru că iarna intrau și mâncau scoarță și puiet de copac și distrugeau foarte mult pădurile și pentru localnici. Și atunci crescătorii de animale aveau probleme din cauza cailor. Atunci, oamenii au chemat abatoarele să mai ia din cai. La Letea, mult mai cunoscută turistic, erau niște ONG-uri. Și din dorina de a proteja caii le-au dat statutul de cal sălbatic. Sălbăticiți mai degrabă. Pentru că un cal cu greu ți-ai imagina că ar supraviețui de unul singur prin pădure. Aceștia au rezistat, s-au dovedit foarte rezistenți, au devenit chiar imuni la unele boli ale calului”, ne-a dezvăluit Cristi povestea cailor de la Letea și Caraorman.
8 euro un safari în Deltă
Te costă 35 de lei excursia prin “deșertul” din Caraorman și până la pădure. Îți mai ia pădurarul 5 lei chiar la intrarea în rezervație, deci cu 8 euro ai făcut un Safari românesc ca la carte. Ieftin, nu?
Și pentru că excursia cu mașina rusească te cam zdruncină nițel, iar dacă n-ai o șapcă sau o pălărie pe cap, s-ar putea ca și soarele să-ți dea de furcă, la întoarcere vei simți nevoia unui pahar mare de apă rece (sau de spriț) și a unei farfurii cu ciorbă de pește. Fac femeile din Deltă un borș de pește de te lingi pe degete. Îți pun lângă bolul cu ciorbă și un sos de smântână cu usturoi. Le combini, nu comentezi, rezultatul e absolut delicios. Mănânci apoi și un pește prăjit cu mămăliguță caldă și încă o porție de mujdei, dar ce mai contează câtă vreme papilele gustative îți sunt răsfățate! La un punct gastronomic în zonă, un astfel de meniu costă în jur de 60 de lei. Aș zice chiar că e un preț absolut decent, mai ales că știu cât de bine am putut să mănânc.
Citiți articolul original pe
