Când ai completat ultima dată condica pe hârtie? Sau când ai pus un anunț la avizierul companiei? Dacă ai douăzeci și ceva de ani, vei răspunde probabil niciodată. Dacă ai peste treizeci, e posibil să nu o mai fi făcut de cinci, șapte, poate chiar zece ani. Păi, atunci, de ce lăsăm niște relicve din paleoliticul companiilor și al mediului de afaceri să funcționeze încă în școli, care au rolul de a pregăti tinerii pentru viitor?
Sunt antreprenor în educație și părinte. Și cred din tot sufletul în puterea tehnologiei de a modela educația și mai ales viitorul copiilor noștri. Cred în impactul uriaș al tehnologiei asupra proceselor administrative ale unei școli, dar mai ales asupra felului cum copiii învață. Cred că tranziția de la transmiterea de conținuturi la dezvoltarea de competențe are la bază utilizarea de soluții digitale smart. Acestea lărgesc accesul la educație, permit transmiterea de resurse interactive, facilitează comunicarea și colaborarea și scurtează buclele de feedback. Totuși, acest tablou aproape ideal este departe încă de realitatea din numeroase școli din România și din lume. Decalajul e pus de cele mai multe ori pe seama lipsei de resurse, dar o privire rapidă pe timeline-ul grupurilor de profesori ne deschide ochii către anxietatea cu care mulți dintre ei privesc tehnologia… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
