A știrbit Tudor Chirilă din semnificația acestui moment unic pentru memoria socială a unei Românii uzurpate în atâtea feluri de urmașii nomenclaturii și Securității comuniste? E cazul să vorbim acum și despre Bălăceanu Stolnici, vorbind despre Monica Lovinescu și Virgil Ierunca?
Dacă a venit la inaugurarea monumentului dedicat nu unor persoane, ci unor vieți umane care, fără vreo urmă de ezitare, au rămas integre moral și generoase intelectual de la un capăt la altul, atunci trebuia să-l lase din mâini pe unul dintre cei care au făcut posibil răul major care Monicăi Lovinescu i-au ucis mama și țara. Dar acesta e un gest, inconfortabil, e drept, care trebuie făcut fățiș și spus cu voce tare. Așa cum a fost revolta lui Tudor Chirilă.
Este Raluca Turcan cea în măsură să facă un astfel de gest?
Coaliția de guvernare a distribuit-o, în urma algoritmului de repartizare a portofoliilor, în funcția de ministru al Culturii, fără ca vreo mare ispravă culturală să o fi susținut. Nici nu se face vinovată de mari gafe sau crime împotriva culturii. Doar că tocmai acest căldicel, această irelevanță în funcție sunt cele mai păguboase, în momente care cer prezență și legitimare morală…
Accesați articolul integral pe