M-am nimerit ieri seară în Bruxelles. Sunt nedormită și cam alergată, așa că sunt cu rezervorul de optimism cam pe zero. Dar pentru că mă tot preocupă niște lucruri, le scriu chiar dacă știu că în extremismul meu de centru și cu nuanțele pe care le tot găsesc o să sfârșesc prin a fi cea pe care nu o suportă nimeni. Dar, asta e, cred că e mai ușor de dus cu vârsta. Așadar:
– Mă tot gândesc că vreau foarte tare în Schengen. Cred că merităm acolo și cred că e umilitor că nu suntem încă acolo. Călătoresc des și mi se pune pe inimă. Egoist vorbind, e ceva ce mi-ar crește calitatea vieții cu vreo niște ore din viață salvate pe an.
– Mă gândesc în același timp că e tare aiurea că intrarea în Schengen e legată de MCV. Sau poate că MCV e folosită ca scuză. Orișicum, dacă nu am mai avea MCV, am scăpa de motiv/ scuză.
– Istoric vorbind, noi am avut acea „Declarație de la Snagov” prin care partidele politice principale s-au prins că societatea vrea în Europa și au început să o ia într-acolo. Credeți că toți de-alde post-FSN și ce or mai fi fost pe acolo erau pro-europeni și pro-NATO?! Bineînțeles că nu! Dar toți au înțeles că acolo vrea societatea. Credeți că Adrian Năstase voia o DNA puternică? Nu, evident, dar a făcut PNA-ul precursor, știind că oricum într-acolo se duce societatea. Or fi vrut alde Hrebenciuc și toși ai lor să fim cu capitolele de negociere țiplă, să nu ne mai deosebească lumea de vreo democrație consolidată? Nu, evident. Dar au înțeles că e nevoie măcar de trecut niște legi, de făcut niște reforme și niște instituții, cât să dea tandea pe mandea și să se atingă rezultatul… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
