O vorbă românească spune: ce semeni, aia culegi. Când l-ai „semănat” inexplicabil pe Vasile Dîncu la Ministerul Apărării, culegi tot felul de panseuri filosofice care-ți aruncă în aer poziția oficială față de război.
Dl Dîncu este un sociolog foarte bun, fără îndoială un intelectual fin, un respectabil profesor, dar cu Ministerul Apărării nu are nicio legătură. Ceea ce poate că nu ar fi fost evident dacă nu eram la vreme de război.
Cei care au făcut alegerea s-or fi gândit că oricum ministerul are reguli specifice, premier e dl Ciucă, deci nu contează cine ține scaunul cald în biroul ministrului. O superficialitate greu de înțeles la finalul anului trecut când războiul se profila tot mai clar chiar și în spațiul public, nu mai discut despre informațiile de la vârful statului.
Nu știu ce decizii a luat sau nu a luat efectiv dl Dîncu la Ministerul Apărării, dar de la declarații nu s-a abținut. Și au tot zburat porumbei. Ba că Marea Neagră e blocată de mine, ceea ce Klaus Iohannis a trebuit să corecteze. Ba că Austria e în NATO… [continuare]
Accesați articolul integral pe spotmedia.ro
