Când dl Iohannis spune că are șanse rezonabile să câștige șefia NATO și emite, de ziua alianței, un mesaj ca și cum deja se consideră instalat, când vădește mai mult decât o speranță, de-a dreptul o convingere a reușitei, o face pentru că este un optimism incurabil sau pentru că nimeni din jurul domniei sale nu are curajul să îi spună adevărul?
Când dl Iohnannis și-a anunțat public intrarea în competiție fără a avea în spate, acum este cât se poate de clar, nicio încurajare, nu mai vorbim despre vreo garanție, din partea marilor puteri militare, în primul rând SUA, știa clar că face un gest fără precedent, din toate punctele de vedere, de la înființarea NATO, sau nimeni nu a avut curajul/competența de a-i spune adevărul?
Sunt întrebări foarte grele și importante, pentru că răspunsul la ele dă măsură distrugerii pe care cei 10 ani de Iohannis au provocat-o corpului de profesioniști din Administrația Prezidențială și Ministerul de Externe.
Semnele sunt că toate pozițiile cheie au fost populate cu “yesmani” umili care spun doar ce vrea urechea monarhului să audă sau au ajuns să și gândească ceea ce vrea urechea suveranului să audă. Ceea ce e foarte grav și va presupune o reconstrucție grea și de durată… [continuare]
Accesați articolul integral pe spotmedia.ro
