Mihai Călin joacă unul dintre rolurile principale în filmul de debut al regizorului Bogdan Mureșanu „Anul nou care n-a fost”. Este un rol care i se potrivește mănușă, având un milion de povești spuse și nespuse din vremea comunismului și de la Revoluție, povești pe marginea cărora am povestit la o „cafea virtuală” multă vreme. Am vorbit cu Mihai Călin despre copilăria sa, despre „nea Nicu” și înjurăturile spuse pe muțește, despre asumare, despre teatru, armată, facultatea de Energetică și despre ProTV. O poveste care concentrează toate aceste povești în numai câteva minute de lectură.
Mihai, aș începe prin a vorbi despre noul film în care joci și tare mi-ar plăcea să-mi dai puțin din casă, să-mi spui ce rol ai și cum te identifici cu el…
Povestea a fost puțin ciudată pentru că atunci când am dat probă, dar și după, Bogdan (n.r. regizorul) nu mi-a dat să citesc decât această parte, acest scurt metraj în care particip eu, nu tot filmul. Știam că punctul de plecare e „Cadoul de Crăciun” scurt metrajul care a avut mare succes și care a plăcut multor oameni și știam că celelalte povești sunt tot în zona asta, însă a avut el un soi de superstiție în momentul acela să nu dea scenariul întreg. Dar nici nu era nevoie. Sunt șase povești diferite, dar toate se referă la zilele acelea, 20-21 decembrie 1989, în care este mult dramatism, multă tensiune, dar și mult comic, cumva. Comicul unor situații absurde. Și acum, dacă stai să te gândești la ce am trăit noi, sigur că e tragic și dramatic, dar e și total absurd și, evident, comic. Toată situația politică, socială, foamea… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
