Multe filme pot părea demodate din cauza avansurilor rapide în tehnologie, dar este și mai interesant să examinăm care filme par depășite din cauza standardelor noastre etice în continuă schimbare. Ai încercat vreodată să revezi un film vechi preferat doar pentru a te simți brusc foarte incomod în timp ce îl vizionezi?
Cu toate acestea, nu trebuie să te rușinezi dacă încă iubești anumite filme care poate nu ar primi aprobarea pentru producție în lumea de azi. Nu toate aceste filme sunt în mod inerent rele. Unele dintre ele pot servi încă drept exemple de realizări cinematografice excepționale, și cu siguranță multe dintre subiectele riscante nu au fost intenționate cu rea-voință. Totuși, ceea ce oamenii considerau perfect acceptabil acum câteva decenii poate acum să ne lase cu un sentiment profund de disconfort.
She’s All That (1999)
În 2022, Rachael Leigh Cook și fiica ei de nouă ani au vizionat împreună comedia romantică din 1999 „She’s All That” și au avut reacții mixte. Într-un interviu cu Us Weekly, actrița a explicat că a permis fiicei sale să vadă filmul deoarece credea că nu conține nimic exagerat de nepotrivit. „Dar unele dintre limbajele folosite pentru a vorbi despre femei—îmi dau seama că este despre personajul lui Freddie care trece printr-o călătorie de deschidere a minții,” a spus ea. „Și oamenii erau diferiți față de acești copii populari. Dar este destul de disprețuitor și lipsit de respect.”
Cook a adăugat că nu regretă rolul său în film. „Nu mă rușinez să fiu asociată cu filmul,” a explicat ea. „Și era o altă perioadă. Dar nu este grozav în anumite puncte. Sunt lucruri acolo care sunt destul de greu de apărat în ziua de azi.” Dacă punem deoparte nostalgia, acest clasic al anilor ’90 se învârte în jurul unui tip (Freddie Prinze Jr.) care pariază că poate transforma o fată pe care o consideră „neatractivă” într-o regină a balului de absolvire, bazat doar pe standardele sale subiective de frumusețe și comportament. În mod notabil, filmul include o scenă în care o tentativă de agresiune sexuală este portretizată ca o glumă.
Goldfinger (1964)
Cary Fukunaga, regizorul filmului „No Time to Die”, a subliniat comportamentul problematic al lui James Bond în unele filme mai vechi, comparându-l cu agresiunea sexuală. El a menționat filmele cu Sean Connery în rolul lui Bond, precum „Goldfinger” (1964) și „Thunderball” (1965). Într-un interviu recent, Fukunaga a amintit o scenă în care Bond forțează practic o femeie, în ciuda obiecțiilor acesteia. „Așa ceva nu ar fi acceptat în ziua de azi,” a spus regizorul.
Sixteen Candles (1984)
Acest film al lui John Hughes, care a adus un succes imens lui Molly Ringwald și anilor ’80, a fost criticat intens. Personajul romantic principal este implicat într-o agresiune sexuală orchestrată de Ted, care profită de o fată foarte beată. Chiar și Molly Ringwald a exprimat dezaprobarea față de film.
The Breakfast Club (1985)
Molly Ringwald a scris un articol în care discută despre relația problematică dintre personajul său și cel al lui Judd Nelson în „The Breakfast Club”. „Bender o hărțuiește sexual pe Claire pe tot parcursul filmului,” a scris ea, criticând reacția personajului său la respingere: „Când nu o sexualizează, își revarsă furia asupra ei cu dispreț … Nu își cere niciodată scuze pentru niciuna dintre acestea, dar, cu toate acestea, el o cucerește la final.”
Avatar (2009)
„Avatar” a avut un succes inițial, dar a pierdut farmecul 3D în timp. A fost criticat pentru glorificarea unui complex de „salvator alb”, în care un bărbat alb salvează un grup indigen.
Braveheart (1995)
Filmul a primit inițial laude de la critici și a fost un succes comercial, dar și-a câștigat ulterior o reputație pentru numeroasele sale inexactități istorice și greșeli. De exemplu, un spectator atent a observat o mașină în fundalul unei scene de luptă.
Ace Ventura: Pet Detective (1994)
Comedia de debut a lui Jim Carrey a fost catalogată ulterior drept ofensivă, homofobă și transfobă. Filmul include o scenă în care Ventura descoperă adevărata identitate a lui Lt. Einhorn, o femeie trans, ceea ce duce la o reacție de panică transfobă din partea personajelor masculine.
Breakfast at Tiffany’s (1961)
Acest film din 1961, considerat un clasic al lui Audrey Hepburn, are o problemă majoră: portretizarea rasistă a lui Mr. Yunioshi. Personajul este jucat de Mickey Rooney, un actor alb care folosește un accent ofensator și își lipește pleoapele pentru a crea un aspect asiatic.
Indiana Jones and the Temple of Doom (1984)
În episodul în care Indy călătorește în ceea ce se pretinde a fi India colonială, au fost ridicate îngrijorări de către mulți cu privire la portretizarea satelor indiene și a culturii hinduse, considerată a perpetua stereotipuri rasiale negative.
Gone with the Wind (1939)
Unii consideră acest film o capodoperă cinematografică, în timp ce alții l-au criticat pentru romantizarea sclaviei și a Confederației.
Chasing Amy (1997)
Kevin Smith, o figură proeminentă în scena filmelor indie din anii ’90 ca scriitor-regizor, prezintă un film în care un bărbat interpretat de Ben Affleck urmărește insistent o lesbiană. Această portretizare ignoră sexualitatea ei și perpetuează ideea dăunătoare că o lesbiană poate fi convertită la heterosexualitate, ceea ce face vizionarea acestui film destul de inconfortabilă.
Gigli (2003)
La câțiva ani după „Chasing Amy,” Ben Affleck apare într-un alt film în care personajul său, pe lângă faptul că pare sexist și homofob, încearcă să „convertescă o lesbiană.”
The Party (1968)
În această comedie cult din 1968, Peter Sellers este adesea lăudat pentru umorul său, dar este important de menționat că el interpretează un personaj în brown-face și folosește un accent indian incomod. Deși unii argumentează că personajul Hrundi Bakshi nu este intenționat malițios, umorul slapstick nu a îmbătrânit bine.
Love, Actually (2003)
Acest clasic de Crăciun conține numeroase scenarii problematice în care bărbații dețin o putere considerabilă. Acestea includ demiterea lui Natalie de către Prim-ministru după ceea ce pare a fi un incident de pipăire de către președintele SUA, răutatea lui Mark cauzată de sentimentele sale pentru soția prietenului său și în special portretizarea femeilor americane care se implică într-o orgie cu Colin din cauza accentului său englezesc.
Love and Death (1975)
Filmul din 1975, în care personajul lui Woody Allen face glume cu tentă sexuală despre verisoara sa (interpretată de Diane Keaton) cu care începe o relație romantică, devine greu de suportat în lumina acuzațiilor reale aduse lui Allen.
Blade Runner (1982)
Deși etichetat drept un clasic cult, acțiunile personajului Deckard în constrângerea lui Rachael fac ca vizionarea filmului să fie inconfortabilă în timpurile contemporane.
Weird Science (1985)
Un alt clasic cult, criticii susțin acum că acest film este „puțin mai mult decât o fantezie misogină masculină.” Practic, se învârte în jurul a doi indivizi social stânjeniți care construiesc o femeie ideală, ascultătoare la dorințele lor.
The Searches (1956)
Filmul western din 1956 al lui John Wayne, regizat de John Ford, a primit laude pentru cinematografia sa impresionantă. Cu toate acestea, unii consideră problematică portretizarea nativilor americani, în special disponibilitatea personajului lui Wayne de a-și răni nepoata pentru că s-a implicat cu un bărbat Comanche, indiferent dacă a fost consensual sau nu.
The Blind Side (2009)
Cartea lui Michael Lewis a oferit o descriere detaliată a călătoriei dificile a lui Michael Oher spre succes. Cu toate acestea, adaptarea cinematografică din 2009 regizată de John Lee Hancock a fost criticată pentru că se concentrează mai mult pe personajul Sandrei Bullock și pentru prezentarea unui alt narativ de salvator alb.
American Pie (1999)
În film, personajul lui Jason Biggs întâlnește o studentă de schimb și urmărește o relație fizică, ceea ce ar fi considerat acceptabil în zilele noastre. Cu toate acestea, lucrurile iau o întorsătură atunci când Stifler îl convinge să instaleze în secret o cameră web pentru a o spiona în timp ce se dezbracă.
Big (1988)
Dacă revedeți această comedie populară din anii ’80, cu Tom Hanks, care se învârte în jurul unui băiat de 12 ani care devine brusc un bărbat de 30 de ani peste noapte, este tulburător să considerați că, practic, este vorba despre un copil de 12 ani care are o relație sexuală cu o femeie adultă.
The Love Guru (2008)
În rolul său comic de consilier spiritual al religiei hinduse, Mike Myers a fost criticat pentru portretizarea religiei, clișeele obosite, stereotipurile și calitatea actului său.
American Beauty (1999)
Acest film a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film și îl prezintă pe Kevin Spacey în rolul unui bărbat care urmărește și obiectifică o fată adolescentă. În plus față de numeroasele acuzații de agresiune sexuală împotriva actorului (inclusiv comportamentul neadecvat cu minori), filmul în sine ridică îngrijorări cu privire la portretizarea politicilor sexuale.
Top Gun (1986)
S-a spus că filmul acum pare să arate personaje plate, întorsături de plot care stârnesc râsul și dă o senzație ciudată de videoclip de recrutare, în contrast cu ceea ce intenționa să fie o scrisoare de dragoste pro-militară, hiper-masculină, către America în 1986.
The Devil Wears Prada (2006)
Deși este lăudat pentru portretizarea femeilor de succes și performanța uimitoare a lui Meryl Streep, portretizarea personajelor feminine rămâne problematică. Ele sunt în mod constant prezentate ca fiind antagoniste, puse una împotriva celeilalte, și personajul lui Anne Hathaway este forțat să-și ceară scuze fostului iubit pentru că și-a prioritizat cariera.
Last Tango in Paris (1972)
În 1972, Bernardo Bertolucci a regizat o dramă erotică care descrie relația dintre un om de afaceri american și o tânără pariziancă. Recent, s-a dezvăluit că Bertolucci și Marlon Brando au plănuit o scenă de sex non-consensual fără a o informa pe Maria Schneider, făcând filmul și mai tulburător.
Mrs. Doubtfire (1993)
Situația începe plăcut și distractiv, dar ia o turnură întunecată când un bărbat ignoră instrucțiunile legale și își asumă identitatea unei bătrâne pentru a-și vedea copiii în mod clandestin. Este datorită talentului extraordinar al regretatului Robin Williams că această premisă înfricoșătoare este transformată într-o poveste plăcută.
Pretty Woman (1990)
Julia Roberts, care a acceptat rolul după ce a fost refuzat de alte actrițe, a menționat că crede că un astfel de film ar fi puțin probabil să fie produs în prezent. Povestea se învârte în jurul unei lucrătoare sexuale care dobândește maniere rafinate de la un bărbat bogat.
Pe măsură ce valorile și normele societății se schimbă, este esențial să reevaluăm filmele din trecut cu o perspectivă critică, recunoscând atât contribuțiile lor artistice, cât și aspectele problematice. Această reevaluare ne ajută să înțelegem mai bine evoluția culturală și să fim mai conștienți de impactul pe care aceste opere îl au asupra publicului de astăzi