E o variantă de abuz emoțional, în care la final te îndoiești de tine și ca atare ești mai ușor de manipulat.
Abuzul emoțional are multiple forme și nu este obligatoriu să fie însoțit și de abuzul fizic. De asemenea, abuzul emoțional nu presupune neapărat manifestări foarte zgomotoase. În care eventual celălalt să strice obiecte din casă, să lovească cu pumnii în pereți, să țipe la tine foarte tare, să facă scene incredibile în public. Nu presupune obligatoriu jigniri în care sunt folosite cuvinte extrem de urâte, o critică umilitoare. Are și variante mai fine dar la fel de dureroase, în care stima ta de sine este atacată constant, iar încrederea în forțele proprii se face pulbere.
Standarde din ce în ce mai sus
Să evoluezi, să te dezvolți este ceva de dorit, benefic. Iar pentru asta evident că setezi anumite obiective principale descompuse în obiective secundare. Și te bucuri când le atingi, îți savurezi victoria. În acest ambalaj îmbracă partenerul un sistem care te face să te simți insuficientă. Că oricât efort depui nimic din ceea ce faci nu este suficient de bun. Îți spune că dorește anumite lucruri de la tine, te străduiești să le îndeplinești. Nu se entuziasmează, nu te validează. Se comportă ca și cum i se cuvine, e ceva banal, nu are multă muncă în spate. Pentru tine e frustrant. Îți cere alte lucruri. Te dai peste cap să le atingi și pe acelea. Apoi ciclul se tot repetă.
Inconstanța pozitivului
Se comportă foarte frumos, hrănitor emoțional, ești fericită. Apoi brusc schimbă foaia și devine rece, distant, te ignoră. Precum un dependent de droguri vrei doza care te făcea să te simți bine, în al nouălea cer. Un fel de sevraj te cuprinde și ești dispusă să faci aproape orice ca să retrăiești sentimentele acelea minunate. Și manipularea devine extrem de simplă mai ales când începi să te îndoiești tu de tine, să crezi că ai făcut tu ceva greșit și se poartă în felul acela…
Accesați articolul integral pe
