Probabil că te-ai crucit și tu când ai văzut știrile din ultimele zile și te-ai întrebat cum naiba s-a ajuns aici. Adică, mai ții minte perioada aia în care pesediștii ieșeau la televizor și tunau împotriva „statului paralel”, iar magistrații erau inamicii lor publici numărul unu? Ei bine, uită tot ce știai. Astăzi, dragostea dintre PSD și „specialii” din sistemul judiciar este atât de mare, încât ai putea jura că au crescut în aceeași curte. Este o schimbare de macaz atât de brutală, încât ne face pe toți să ne întrebăm ce anume s-a dat la schimb pentru această liniște suspectă.
Nu trebuie să fii vreun expert în drept constituțional ca să prinzi mișcarea. E de ajuns să te uiți la ce se întâmplă la masa unde se împart banii și influența. Vedem cu toții cum PSD ține cu dinții de pensiile speciale, de parcă ar fi propriile lor economii de la saltea. Și fac asta chiar dacă decizia asta pare să îi împingă direct spre un eșec electoral sau, mai rău, să le arunce alegătorii direct în brațele celor de la AUR. Dar, când miza e libertatea ta, parcă voturile cetățenilor devin o chestiune secundară, nu-i așa?
Spectacolul de la Curtea Constituțională ne arată că unii judecători preferă să fugă de vot decât să deranjeze sistemul de privilegii
Dacă vrei să vezi unde se dă de fapt lupta, uită-te la Curtea Constituțională (CCR). Acolo, spectacolul e mai ceva ca la circ, dar unul cu bilete foarte scumpe, plătite tot de noi. După ce prima dată au trântit legea pe motive care mai de care mai hilare – de tipul „n-avem dosar cu șină” sau alte hibe procedurale inventate peste noapte – acum am asistat la o fază de cascadorii râsului. Patru judecători, pe care îi știm cu toții ca fiind apropiați de sfera de influență a PSD, pur și simplu au rupt ușa. Bogdan Licu, Mihai Busuioc, Gheorghe Stan zis „Giani” și Cristian Deliorga au plecat din sală ca să nu se poată vota nimic.
E greu să nu fii ironic când îi vezi pe acești domni, trimiși acolo cu mari speranțe politice, că se comportă de parcă ar fi la o ședință de bloc unde se ceartă pe factura la întreținere. Gestul lor de a părăsi incinta nu e doar o eschivă, ci arată o alergie subită la responsabilitate exact când se pune problema tăierii unor privilegii care ne scot pe toți din minți. Probabil te-ai lovit și tu de situații în care cineva fuge de muncă, dar când o fac magistrații care ar trebui să fie pilonii moralității statului, gustul e mult mai amar. Se pare că acești judecători fac la CCR exact ceea ce a învățat PSD-ul să facă la guvernare în ultimii ani: un fel de sabotaj discret la orice idee care ar putea să aducă puțină normalitate în țara asta.
Pactul tăcut dintre politică și justiție pare să fie construit pe zăhărelul privilegiilor în schimbul unei liniști depline în tribunale
Te-ai întrebat de ce sunt brusc pesediștii atât de prietenoși cu magistrații? Nu era „ciuma roșie” dușmanul de moarte al justiției? Ba bine că nu! Ieri, cetățenii ieșeau în stradă să apere justiția de asaltul PSD-ului. Astăzi, avem situația absurdă în care PSD apără „justiția” de cetățeni. Explicația e una care ține de psihologia simplă a supraviețuirii: pesediștii au înțeles că, dacă nu a mers cu biciul, ca în epoca de tristă amintire a lui Dragnea, merge mult mai bine cu zăhărelul.
Când îi îndulcești pe oameni cu privilegii nesimțite, cu pensii la care un muritor de rând nici nu îndrăznește să viseze și cu o viață lipsită de griji financiare, instinctul lor de „vânător” de infractori dispare. Există percepția, din ce în ce mai consolidată, că magistrații s-au transformat în niște beneficiari de lux care nu mai au niciun interes să tulbure apele. Rezultatul acestei „prietenii” este unul de un cinism incredibil: toată lumea implicată așteaptă să treacă timpul. Magistrații așteaptă anii de pensie, politicienii așteaptă anii de prescripție, iar la final, toată lumea din această bulă este fericită și liberă.
Singura problemă e că în această ecuație a fericirii, noi, cetățenii, nu suntem incluși. Cu cât PSD apără mai feroce aceste privilegii ale specialilor, cu atât își sapă mai adânc propria groapă politică. Dar se pare că liderii partidului și-au făcut un calcul foarte rece. Ei par să fi ajuns la concluzia că e mai bine să piardă niște procente în sondaje decât să riște să ajungă din nou în situația în care prezidiile partidului se mutau cu totul la Rahova. Este o politică de supraviețuire personală, unde libertatea liderilor e pusă deasupra succesului electoral.
Calculul politic cinic pune siguranța personală a liderilor deasupra dorinței de a câștiga alegerile prin reforme reale
Să nu ne iluzionăm că asistăm la vreo „ieșire din front” a celor patru judecători de la CCR. Faptul că ei țin cu dinții de pensiile speciale este, cel mai probabil, o politică de partid mascată. Conducerea PSD pur și simplu nu mai vrea să se pună rău cu sistemul judiciar care le-a dat atâtea bătăi de cap în trecut. Este acea mentalitate care spune că maioul e mai aproape de piele decât cămașa: mai bine guvernezi mai puțin sau mai prost, dar măcar ești sigur că nu te caută nimeni prin dosarele vechi.
Totuși, faptul că cei patru au recurs la această metodă disperată de a părăsi sala poate fi interpretat și într-o cheie ceva mai optimistă pentru noi. Dacă ar fi fost 100% siguri că pot declara legea neconstituțională prin argumente juridice solide, ar fi rămas în sală și ar fi votat. Fuga lor sugerează că argumentele pentru păstrarea privilegiilor sunt din ce în ce mai subțiri și mai greu de susținut chiar și pentru ei.
Urmează niște ore extrem de tensionate, iar toată greutatea acestei decizii stă acum pe umerii judecătoarei Mihaela Ciochină. Este interesant de urmărit parcursul ei, mai ales că a fost trimisă la CCR de Klaus Iohannis, dar la prima respingere a legii s-a poziționat în tabăra care a avantajat viziunea PSD. Va alege să schimbe tabăra acum, când presiunea publică este uriașă? Vom vedea foarte curând. Cert este că, dacă PSD reușește să blocheze din nou reforma pensiilor speciale prin intermediul CCR, orice viitor premier, fie el și Ilie Bolojan, va intra în guvernare cu o mână legată la spate.
Fără puterea și legitimitatea de a face reforme profunde, orice guvernare va fi doar un exercițiu de imagine. Decât să guvernezi cu șireturile legate, riscând să te prăbușești la fiecare pas, mai degrabă lași loc alianței „naturale” dintre PSD și AUR, care pare să se coacă la foc mic pe fundalul acestei nemulțumiri sociale. Oamenii s-au săturat de promisiuni și de spectacole ieftine de fugă din sala de vot. Ei vor să vadă că legea e aceeași pentru toți, nu doar pentru cei care nu au pensii speciale.
Dacă acest pact al tăcerii și al privilegiilor va câștiga și de data aceasta, mesajul transmis societății va fi unul devastator. Se va confirma faptul că în România există o castă de neatins, protejată de o clasă politică dispusă să sacrifice orice urmă de echitate socială pentru propria liniște juridică. Pe termen lung, acest gen de „prietenie” între politicieni și magistrați nu face decât să dărâme și fărâma de încredere pe care o mai aveam în instituțiile statului. Rămâne de văzut dacă mai există cineva acolo sus capabil să pună interesul public deasupra interesului de gașcă sau dacă vom asista, din nou, la o victorie a sistemului împotriva logicii și a bunului simț.
