Crin Antonescu, acest Rică Venturiano al zilelor noastre, în discursul său de la Congresul PSD de desemnare a candidatului la președinție, este „condamnat” de destin să fie președintele României.
S-a văzut cât de mult își dorește să fie în fruntea statului, probabil împins de soție, cu toate că doar cu câteva săptămâni în urmă își denunța unilateral, într-un mod total nefiresc și nevricos,contractul de candidatură cu PSD – PNL – UDMR, gest ce nu dădea bine nici în spațiul public românesc, nici în ceea ce privește imaginea României peste hotare.
Avansat în marea politică a țării de pe un eșafodaj în care nu a excelat prin realizări profesionale deosebite, a trecut prin toate vârtejurile vieții publice și a ajuns în poziții de vârf în politica românească. După aceea, s-a retras supărat și a trăit într-un concediu de om total obosit într-un spațiu domestic bruxellez, fiind întreținut de aceeași soție.
În această perioadă, am așteptat cel puțin câteva realizări în domeniul scrisului istoric, dar se pare că ele nu au fost produse. Dintotdeauna tocător și torcător de cuvinte meșteșugite, asemenea lui Rică Venturiano, în fața unei lumi total agramate, precum cea din scrierile lui Caragiale, el s-a profilat ca un ins „care bine le mai zice”… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
