Cu profesori ieșiți în stradă ca să își recupereze demnitatea și obligati să își negocieze viitorul cu niște politicieni cinici, inculți și imorali, cu legi ale educației ce nu aduc deloc schimbarea de esență a învățământului românesc, cu amnistie acordată plagiatorilor și imposturii morale, cu școli medievale sub aspectul dotării și cu multe alte probleme sistemice, „România educată” are un mare deficit de imagine. Și de legitimitate morală.
Proiectul domnului Iohannis e unul de fardare a unei realități în esență urâte. Nu e reformă, căci pentru aceasta ar fi fost nevoie de o schimbare de principii, o nouă viziune privind educația. Sunt doar mici modificări: redenumiri sau înființări de instituții, reformulări lingvistice, schimbări minore ale acelorași structuri, de fapt permutări formale fără modificare de fond.
O adevărată schimbare ar trebui să pornească de la câteva principii de bază: redefinirea statutului profesorului, în sensul repoziționării lui în sistemul educational și social (asta implică și o salarizare corespunzătoare), definirea clară a profilului absolventului de liceu, orientarea către învățământul de performanță/competență/cunoaștere, în locul celui legat strict de eficiență (pregătim elevii doar pentru a trece un examen, nu și pentru a fi capabili de a da răspunsuri complexe unor probleme complexe și concrete), statut egal acordat tuturor disciplinelor și profesorilor (fără ierarhizari ale acestora)…
Accesați articolul integral pe
