Să fim sinceri și să vorbim pe șleau, că ne-am săturat de politicieni care ne cred proști de-a gata. Ce vedem zilele astea la Craiova e un circ de prost gust, regizat de familia Vasilescu-Manda, care încearcă să ne vândă gogoși înghețate în timp ce oamenii dârdâie în case. Este de un tupeu absolut revoltător să ai frâiele orașului de atâția ani, să ai bugetul pe mână și, când crapă sistemul, să arăți cu degetul spre unul care nu are decât ceva mai mult de 6 luni de când a descălecat la Palatul Victoria.
Hai să ne uităm puțin pe cifrele alea pe care Olguța și soțul ei sperau să le îngroape sub un munte de scandal politic. Bolojan a zis-o clar cu subiect și predicat: 168 de milioane de euro au fost alocate pentru un CET în Craiova timp de 4 ani de zile. Patru ani, oameni buni! Nu patru zile, nu patru luni. În tot acest timp, în care banii au stat acolo sau s-au scurs cine știe unde, nu s-au făcut lucrări. Cum poți să ai 168 de milioane de euro pe mână și să nu fii capabil să schimbi o țeavă sau să modernizezi un grup energetic, dar apoi să țipi că „Bolojan ne-a lăsat în frig”? Este strigător la cer. Este definiția incompetenței poleite cu aroganță pesedistă de tip vechi.
Este de o nesimțire incredibilă să ieși la atac acum. Bolojan i-a întrebat foarte direct și corect: „Bolojan i-a numit pe oamenii ăia în Consiliul de Administraţie sau am avut o responsabilitate directă pe tema asta?”. Normal că nu. Oamenii care au tăiat frunză la câini pe banii ăia sunt puși de ei, sunt „specialiștii” lor de partid, care au gestionat dezastrul în timp ce doamna primar se ocupa de imagine, de panseluțe si de paranghelii. E foarte ușor să pozezi în salvatoarea orașului când e soare afară, dar când vine gerul și se oprește căldura, dintr-odată „statul e de vină”.
Și pentru că incompetența nu era de ajuns, au mai făcut una nefăcută. Anul trecut, au mai luat un împrumut de 70 de milioane de euro de la Eximbank. Bolojan a zis-o clar: banii ăia nu vor mai fi rambursați niciodată statului român. Și ce au făcut cu ei? Au investit în țevi, în cazane noi, în tehnologie? Aș! I-au dat pe certificate de CO2 și pe alte găuri negre, în loc să facă ceva durabil. Practic, au aruncat banii pe fereastră și acum au tupeul să mai ceară încă 350 de milioane pentru „reparații”. E un șantaj ordinar pe spatele craiovenilor: „dați-ne bani să ne acoperim prostia, că altfel îi lăsăm pe oameni în frig și spunem că e vina voastră”.
Și colac peste pupăză, apare și Claudiu Manda, soțul doamnei primar, care probabil se crede vreun mare strateg de cafenea sau vreun „naș” de județ. Omul vine și ne explică nouă, cu un aer de superioritate grețoasă, că Bolojan „nu cântă de multe ori din acelaşi playlist” și că s-ar putea ca partenerii de coaliție să „schimbe lăutarul deoarece nu mai respectă playlistul”. Auziți și voi ce limbaj de interlop combinat cu șef de formație la nuntă. Pentru acești oameni, guvernarea României este un „playlist” de partid, iar premierul țării este un „lăutar” care trebuie să execute ce vor ei. Dacă „lăutarul” îndrăznește să spună adevărul despre banii tocați degeaba la Craiova, gata, îl schimbăm că nu ne place muzica.
Păi, măi domnule Manda, poate că muzica pe care o cântă Bolojan e aia a realității, nu a manelelor administrative cu care v-ați obișnuit voi prin Oltenia si care ne-a ținut pe loc 30 de ani. Bolojan nu e acolo să vă cânte vouă în strună ca să vă acoperiți incompetența de la Craiova. El v-a dat cu cifrele peste nas și asta vă doare cel mai tare. Că nu mai merge cu „merge și așa”. Premierul a explicat că aceste situații se rezolvă prin „proiecte serioase” și „licitații făcute la prețuri de piață”, nu prin proiecte proaste făcute acum câțiva ani care au eșuat lamentabil.
Diferența dintre o administrație care muncește și una care face doar spectacol de fațadă se vede de la o poștă. Florin Birta, primarul Oradei, a pus punctul pe i când a comparat cele două orașe. La Oradea, unde Bolojan a pus sistemul pe picioare, lucrurile merg brici. La Craiova, unde Olguța face paranghelii, sistemul e în moarte clinică. Birta a zis-o genial: „când administraţia devine spectacol, iar politica se face lăutăreşte, nu e de mirare că la primul ger, se opreşte muzica”. Asta e esența: la Craiova s-a făcut politică de Facebook, s-au dat poze frumoase, dar în subteran, țevile sunt la fel de ruginite ca mentalitatea celor care conduc orașul.
Tupeul Olguței de a ieși în fața SC Electrocentrale Craiova și de a acuza guvernul că i-a lăsat pe oameni în frig e pur și simplu grețos. Cum să ai obrazul să ceri 350 de milioane după ce ai dovedit că ai îngropat 168 de milioane fără niciun rezultat? E o bătaie de joc la adresa fiecărui român care plătește taxe. Ei vor bani albi pentru zile negre, dar zilele alea negre sunt cauzate fix de ei. Bolojan a punctat foarte bine că, dacă s-ar fi gestionat lucrurile cu atenție și dacă clientul de bază, adică Primăria Craiova, ar fi urmărit proiectele pe fonduri europene, nu s-ar fi ajuns aici.
E clar că familia Vasilescu-Manda nu suportă să li se spună adevărul. Ei sunt obișnuiți cu funcționari umili și cu parteneri de coaliție care tac din gură ca să nu strice „liniștea”. Dar când dai de un om care îți pune în față oglinda incompetenței, începi să țipi că nu respectă „playlistul”. Playlistul lor e falimentar pentru cetățeni, dar profitabil pentru clientela de partid. Craiovenii stau în frig nu din cauza lui Bolojan, ci pentru că timp de patru ani, cineva a preferat să facă spectacol administrativ în loc de investiții serioase.
Să vii acum să te plângi că nu primești bani de reparații e culmea ironiei. E ca și cum ai avea o casă care stă să cadă pentru că n-ai pus un gram de ciment în pereți deși ai avut bani de vilă, iar acum urli la stat să-ți dea bani de tencuială că altfel îți cade acoperișul în cap. Nu, doamnă Vasilescu, vina e în totalitate a dumneavoastră și a echipei de „genii” pe care ați instalat-o la conducerea societăților de termoficare.
Craiova merită mai mult decât niște politicieni care se cred stăpâni pe plantație și care consideră guvernul un bancomat personal pentru acoperit găuri negre. Dacă s-ar fi lucrat pe bune, dacă licitațiile ar fi fost pe bune și dacă managementul nu ar fi fost unul „lăutăresc”, astăzi nu mai era nevoie de nicio intervenție de urgență. Dar e mult mai ușor să faci conferințe de presă agresive decât să urmărești un proiect tehnic complex. Până la urmă, gerul nu ține cont de culoarea politică și nici de postările de pe rețelele sociale; gerul arată exact cât de mult (sau de puțin) a muncit un primar pentru orașul lui.
Este timpul ca această politică a tupeului să ia sfârșit. Nu poți să ceri respect și bani când tu oferi doar scuze și acuzații ridicole. Olguța Vasilescu și Claudiu Manda ar trebui să înțeleagă că nu ei sunt victimele în povestea asta, ci craiovenii care stau cu pături pe ei în apartamente. Să te folosești de suferința oamenilor ca să cerșești bani pe care deja i-ai avut și i-ai risipit e cea mai joasă formă de politică pe care am văzut-o în ultima vreme. Când administrezi un oraș ca pe o proprie moșie, n-ar trebui să te miri că, atunci când se stinge lumina sau se oprește căldura, toată lumea vede că, de fapt, împăratul e gol și îi e cam frig.
