Ion Predescu e taximetrist la o firmă de ride-sharing, deși nu-i place deloc să conducă. Are 67 de ani, dar fiul lui a rămas șomer și nu-și mai poate întreține soția și pe cei doi copii. Așa că Predescu stă cu ochii în aplicație și se gândește la ce oameni i se vor urca și azi în mașină.
„Am lucrat la fosta Fabrică de lapte și produse lactate, pe vremea lui Ceaușescu. Acolo m-a prins Revoluția. Dar să știți că, față de ce smântână găsești acum în comerț, noi scoteam smântână adevărată, nu apă chioară ca acum…”, zice el cu năduf. După Revoluție, fabrica la care lucra a fost privatizată, iar prin 2008 a rămas fără loc de muncă. Avea 53 de ani.
Mi-am căutat un loc de muncă luni întregi. Găseam doar ca paznic, dar decât să stau acasă să-mi plâng de milă, am acceptat, spune Ion Predescu. Nimeni nu se uită la tine după ce ai trecut de 50 de ani. Sunt politicoși, pun placa aia cu „vă sunăm noi”, dar nu sună nimeni, niciodată. Am întâlnit și nesimțiți care voiau să angajeze manipulatori de marfă într-un depozit și mă întrebau dacă știu să lucrez în 3D Max. Doar ca să-și bată joc… „Acum, băiatul meu e în aceeași situație în care am fost eu, doar că la o vârstă mai mică decât mine. Așa că muncesc 8-10 ore pe zi ca să-mi ajut fiul și nepoții”, mai spune Predescu… [continuare]
Accesați articolul integral pe hotnews.ro
