Trump: Legea sunt eu. Mă uitam zilele astea peste declarațiile pe care Donald Trump le-a dat într-un interviu recent pentru The New York Times și, sincer, m-am luat de cap. Nu e vorba de vreo interpretare a presei sau de vreo bârfă de la colțul străzii, ci sunt chiar vorbele lui, spuse negru pe alb. Omul a ajuns într-un punct în care nici măcar nu se mai obosește să se prefacă. Ne-a spus în față că pentru el regulile internaționale sunt doar niște sugestii opționale și că singurul lucru care îl ghidează în viață e propria lui voință. E de-a dreptul speriat să vezi un lider de asemenea calibru care zice, fără nicio reținere, că nu are nevoie de legea internațională pentru că el știe mai bine ce are de făcut.
Cea mai șocantă parte din tot interviul ăsta e momentul în care Trump explică ce l-ar mai putea opri din drumul lui spre o dominație globală totală. Răspunsul lui? „Propria mea moralitate. Propria mea minte. Este singurul lucru care mă poate opri”. Adică, pe bune acum, am ajuns la mâna toanelor unui singur om? El ne spune clar că dacă se trezește dimineața cu ideea că vrea să mai cucerească ceva, nicio lege de pe planeta asta nu îi stă în cale. Când a fost întrebat de jurnaliști despre respectarea tratatelor, a dat-o cotită într-un stil mare, zicând că totul depinde de definiția pe care o dai legii internaționale. Cu alte cuvinte, legea e ce vrea el, când vrea el, și dacă nu îi convine definiția, pur și simplu o schimbă sau o ignoră.
Jaful din Venezuela și obsesia lui Trump pentru profitul obținut prin forță
Dacă stăm să ne uităm la ce a făcut recent în Venezuela, ne dăm seama că omul nu doar vorbește, ci chiar acționează ca un stăpân de sclavi din secolele trecute. Să trimiți armata, să-l capturezi pe Nicolás Maduro și pe soția lui, Cilia Flores, chiar în mijlocul unor atacuri masive asupra capitalei Caracas, și apoi să spui că Statele Unite conduc acum țara, e ceva ce n-am mai văzut în istoria modernă. Trump a fost întrebat de ce a făcut asta și răspunsul lui a fost unul de o sinceritate brutală și cinică. A zis că Venezuela o să fie condusă foarte judicios și o să facă o grămadă de bani.
Aici e toată șmecheria lui. Nu-l interesează pe el libertatea venezuelenilor sau democrația. El vede totul ca pe o afacere personală din care trebuie să scoată profit. A afirmat clar că venezuelenii ne-au furat petrolul și că, deși americanii au construit toată industria aia, localnicii au preluat-o de parcă Statele Unite ar fi fost „nimic”. Acum, Trump vrea să se asigure că petrolul curge așa cum trebuie și că el va fi cel care vinde cantități uriașe către alte țări. Este un jaf la drumul mare, făcut cu armata, și justificat prin faptul că el „face dreptate”. E mentalitatea aia de interlop care îți ia mașina din parcare pe motiv că el a asfaltat drumul și deci i se cuvine tot ce circulă pe el.
Anexarea Groenlandei și nevoia psihologică de a fi proprietar pe tot ce vede
O altă chestie care pare scoasă din filmele cu dictatori e fixația lui pe Groenlanda. Omul chiar vrea să anexeze o țară care aparține Danemarcei, un aliat NATO. Și nu o zice în glumă. A declarat jurnaliștilor de la New York Times că a avea control printr-un tratat sau o închiriere nu e suficient pentru el. El vrea proprietate exclusivă. De ce? Pentru că, citez, asta simt că e necesar din punct de vedere psihologic pentru succes. Este absolut delirant. Să pui securitatea globală în pericol și să strici relațiile cu aliații doar pentru că ai tu o nevoie „psihologică” să fii proprietar pe o insulă uriașă, asta arată un nivel de narcisism care depășește orice limită a siguranței publice.
Trump a spus că avem nevoie de Groenlanda din punct de vedere al securității naționale pentru că sunt prea multe nave rusești și chinezești pe acolo, dar argumentul lui principal rămâne cel de proprietar de imobiliare. A explicat că proprietatea îți oferă lucruri și elemente pe care nu le poți obține doar semnând un document. Omul nu mai crede în hârtii, în diplomație sau în alianțe. El crede doar în ce poate atinge și ce poate trece pe numele lui. Danemarca, un partener vechi al americanilor, e tratată ca un vânzător de la tarabă care nu e capabil să-și păstreze marfa, așa că vine Trump și „o salvează” luând-o cu forța.
Lista neagră a lui Trump și amenințările la adresa liderilor din America Latină
Dacă credeai că se oprește la Venezuela și Groenlanda, te înșeli amarnic. În același interviu și în declarațiile recente, Trump a pus ochii pe Mexic și Columbia. Despre Mexic a zis scurt că trebuie să facem ceva pentru că situația cu cartelurile e scăpată de sub control. Iar pe președintele Columbiei, Gustavo Petro, l-a făcut albie de porci fără nicio reținere. A spus despre el că este un om bolnav căruia îi place să facă cocaină și să o vândă în Statele Unite și a adăugat amenințător că Petro nu o să mai facă asta pentru mult timp.
E incredibil cum un președinte american își permite să jignească în halul ăsta un alt șef de stat și să sugereze că urmează să-l elimine sau să-l dea jos de la putere. Gustavo Petro chiar a declarat pentru New York Times că se simte în pericol și că amenințarea făcută de Trump este reală. Și are toate motivele să se teamă, având în vedere ce s-a întâmplat în Venezuela. Trump nu mai are diplomați, are doar ținte. Lumea întreagă a devenit pentru el un teren unde își reglează conturile și unde cine nu execută ordinele primite de la Washington este catalogat imediat drept „bolnav” sau „criminal” pentru a justifica o intervenție militară.
Toată această atitudine ne arată un om care a pierdut orice legătură cu realitatea unei lumi bazate pe reguli. Când spui că singurul lucru care te oprește este propria minte, transmiți de fapt că ești un pericol public. Nu poți conduce planeta după cum te taie pe tine capul când te trezești dimineața, ignorând complet orice formă de control legal sau democratic. Trump se vede pe sine ca un fel de împărat care împarte dreptatea cu pumnul, dar singura dreptate pe care o caută este cea care îi umple buzunarele sau îi hrănește ego-ul imens.
Este de o aroganță fără margini să crezi că poți să calci în picioare suveranitatea altor țări, să le furi resursele și să le ameninți liderii doar pentru că „așa simți tu că e nevoie pentru succes”. Dacă legea internațională nu mai are nicio valoare în fața dorințelor lui Trump, înseamnă că ne întoarcem în epoca de piatră a politicii, unde cel mai tare în pumn face legea. Iar Trump pare mai mult decât dispus să fie cel care dă cu pumnul în masă, indiferent de câte vieți distruge sau de cât haos provoacă în jur. Este pur și simplu înfricoșător să realizezi că soarta atâtor țări depinde de moralitatea unui om care a dovedit de nenumărate ori că nu are nicio busolă etică reală, ci doar un apetit insațiabil pentru putere și control absolut. Trump ne-a spus adevărul în față, iar adevărul e că pentru el, noi restul, împreună cu toate legile noastre, nu existăm decât dacă îi suntem de folos în planul lui de dominare globală.
