Hai să stăm puțin de vorbă despre ce se mai întâmplat pe la televizor, pentru că dacă nu ești atent la detaliile astea, riști să crezi că lumea a luat-o razna complet. Și, sincer să fiu, chiar a luat-o, mai ales când vezi personaje precum Stephen Miller, mâna dreaptă a lui Donald Trump pe politicile interne și securitate, ieșind la rampă cu niște declarații care ar face și un elev de generală să râdă, dacă situația nu ar fi de fapt extrem de periculoasă. Omul ăsta a ieșit la CNN și, cu o nonșalanță care îți îngheață sângele în vene mai ceva ca temperaturile din Arctica, a început să discute despre Groenlanda ca și cum ar fi vorba de o parcare goală pe care Statele Unite vor să o anexeze pentru a-și face un garaj mai mare.
Dar dincolo de prostiile pe care le scoate pe gură despre populație – omul habar n-are câți oameni trăiesc acolo – el pune o întrebare care ar trebui să ne enerveze pe toți: „Ce drept are Danemarca să controleze Groenlanda?”. Păi, hai să-i explicăm noi lui Miller, și oricui mai are dubii, cum stă treaba cu istoria, pentru că se pare că la Washington istoria începe doar când au ei chef să invadeze pe cineva.
Istoria pe care americanii se fac că au uitat-o începe cu mult înainte ca Statele Unite să existe măcar pe hartă
Ca să înțelegem de ce Danemarca este suverană asupra Groenlandei și de ce nu poate veni unchiul Sam să o ia cu japca, trebuie să ne uităm în hărțile vechi, nu în conturile bancare. Legătura asta nu e de ieri, de azi, e o chestiune care se întinde pe secole întregi.
Totul începe cu vikingii. Pe la anul 982, un tip pe nume Erik cel Roșu, exilat din Islanda (care și ea era legată de spațiul scandinav), ajunge pe insula asta imensă și îi spune „Țara Verde” (Grønland), mai mult ca o strategie de marketing imobiliar pentru a atrage coloniști, decât pentru că ar fi fost plină de păduri. Coloniștii nordici s-au stabilit acolo și au trăit sute de ani.
Dar momentul cheie, cel care leagă juridic și istoric Groenlanda de coroana daneză, vine ceva mai târziu. Trebuie să știi că, timp de secole, Danemarca și Norvegia au fost într-o uniune. Practic, erau același stat sub aceeași coroană. Groenlanda, inițial, fusese colonizată de norvegieni (vikingi), deci intra în pachetul acestei uniuni.
Marea schimbare, aia care bate în cuie dreptul Danemarcei, s-a produs în 1814, prin Tratatul de la Kiel. Aici e cheia pe care Miller o ignoră cu grație. După războaiele napoleoniene, Danemarca (care pariase pe calul greșit, adică pe Napoleon) a fost forțată să cedeze Norvegia către Suedia. A fost un fel de partaj dureros. Însă, și aici e marele „dar”, Danemarca a reușit să păstreze vechile teritorii norvegiene de peste mări. Adică Insulele Feroe, Islanda și Groenlanda.
Deci, când cineva întreabă „care e baza pretenției lor”, baza este un tratat internațional vechi de peste 200 de ani, recunoscut de toată Europa, prin care Groenlanda a rămas explicit sub coroana daneză. Nu e o invenție, e actul de proprietate istoric, dacă vrei să-i spunem așa, deși termenul e impropriu pentru o țară locuită.
Continuitatea prezenței daneze este indiscutabilă și a fost reconfirmată de instanțele internaționale de-a lungul timpului
Să nu crezi că după 1814 danezii au uitat de insulă. Nici vorbă. În 1721, cu mult înainte de tratatul de la Kiel, misionarul Hans Egede plecase deja acolo sub steag danez-norvegian să vadă ce mai fac vechii coloniști nordici. Nu i-a mai găsit pe vikingi, dar a găsit populația inuită și a stabilit o administrație permanentă. De atunci, Copenhaga a administrat insula neîntrerupt. Au construit porturi, au stabilit rute comerciale (Monopolul Regal al Comerțului din Groenlanda), au creat infrastructură și au integrat insula în sistemul lor legal.
Mai mult decât atât, pentru că americanilor le plac procesele, hai să le dăm un exemplu juridic beton. În anii 1930, Norvegia a avut o tentativă de a ocupa o parte din estul Groenlandei, spunând că e „pământul nimănui”. Știi ce s-a întâmplat? Danemarca i-a dat în judecată la Curtea Permanentă de Justiție Internațională de la Haga. Și ghici ce? În 1933, instanța a decis clar și răspicat: suveranitatea asupra întregii Groenlande aparține Danemarcei.
Deci, avem istorie vikingă, avem tratate din secolul 19, avem administrare continuă de 300 de ani și avem o decizie a celei mai înalte curți internaționale din perioada interbelică. Asta e baza istorică. Faptul că în 1953 Groenlanda a încetat să mai fie colonie și a devenit parte integrantă a Regatului Danemarcei, cu drepturi depline, e doar cireașa de pe tort a evoluției politice.
Acum, compară istoria asta de secole cu pretențiile SUA. Ce legătură istorică au americanii cu Groenlanda? Zero. Absolut nimic. Doar faptul că au avut niște baze militare acolo în timpul războiului (cu permisiunea Danemarcei, apropo!) nu le dă niciun drept de proprietate. E ca și cum ai lăsa un musafir să doarmă pe canapea o săptămână și apoi el pretinde că are dreptul să-ți ia toată casa și să te dea afară.
Stephen Miller este un idiot periculos care nu știe pe ce lume trăiește dar care trădează planurile sinistre de la Washington
Acum că am lămurit de ce Danemarca e acolo pe drept, hai să ne uităm puțin la personajul ăsta, Stephen Miller, și la ce reprezintă el de fapt. Omul e definiția perfectă a aroganței imperiale combinate cu o prostie crasă. Să ieși la televizor și să spui că Groenlanda are 30.000 de locuitori, când ea are aproape dublu, arată cât de puțin îi pasă de realitate. Pentru el, oamenii ăia nici nu există. Sunt doar niște cifre într-un dosar, niște obstacole minore în calea expansiunii americane.
Când Miller spune că „intervenția militară nu ar fi necesară” pentru că populația e mică, el de fapt ne spune altceva, mult mai grav: „Dacă ar fi fost mai mulți, i-am fi bombardat”. Ăsta e subtextul. Omul minimizează ideea de rezistență doar pentru că sunt puțini, dar mentalitatea din spate e aceeași mentalitate de agresor care nu vede în fața ochilor decât teritorii de cucerit.
E pur și simplu grețos să-l auzi cum se întreabă retoric „ce drept are Danemarca?”. Băi, idiotule, Danemarca are dreptul pe care i-l dau secolele de conviețuire și legile internaționale pe care voi, americanii, pretindeți că le apărați, dar pe care vă ștergeți picioarele ori de câte ori aveți un interes. Și mai e ceva: chiar dacă Danemarca nu ar avea niciun drept, Groenlanda aparține groenlandezilor. Sunt un popor distinct, inuiții, cu limba lor, cu cultura lor. Cu atât mai puțin are dreptul SUA să vină peste ei. Dacă danezii sunt acolo pe baza unei istorii lungi și a unei constituții acceptate, americanii ar veni strict ca niște ocupanți străini, puși pe japcă.
Pofta vine mâncând și se pare că americanii vor să înghită tot ce e în jurul lor folosind forța brută și intimidarea
Ceea ce face Stephen Miller în interviul ăsta nu este doar gura unui nebun. Este simptomul unei boli vechi care a recidivat violent la Washington: imperialismul de tip gangsteresc. Uitați-vă puțin în jur, nu e vorba doar de gheața din Groenlanda. E vorba de un tipar comportamental care devine tot mai agresiv.
SUA nu se mai „comportă” doar ca un bătăuș de cartier, ci a devenit oficial un stat-gangster, un interlop geopolitic fără scrupule. Uitați-vă la ce s-a întâmplat chiar zilele astea, la început de 2026, sub ochii noștri îngroziți. La îndemnul lui Trump, americanii au renunțat la orice aparență de diplomație, au atacat Venezuela și au comis inimaginabilul: l-au răpit pur și simplu pe președintele Nicolas Maduro și pe soția acestuia, Cilia Flores, direct din palatul prezidențial. Nu mai vorbim de „tentative” sau de sancțiuni economice menite să înfometeze populația, și nici doar de furtul activelor CITGO sau al aurului. Nu, au trecut linia roșie definitiv. Au intrat cu cizmele într-o țară suverană și au săltat șeful statului și familia acestuia ca într-un scenariu ieftin de film cu carteluri. Asta e noua „democrație” americană: dacă nu ne place de tine, te luăm pe sus din propria casă și te ducem în lanțuri. Este un act de piraterie statală care ne arată că nicio lege internațională nu mai contează în fața poftei lor de putere.
Și lista nu se oprește. După ce au terminat de distrus Venezuela, acum își întorc privirea tulbure spre Mexic. Se vorbește tot mai deschis în cercurile republicane și în anturajul din care provine Miller despre trimiterea armatei în Mexic, trecerea graniței cu tancurile pentru a „lupta cu cartelurile”. Practic, o invazie a unui stat suveran și partener comercial. Vi se pare normal?
La fel fac cu Cuba, pe care o țin sub un embargo criminal de zeci de ani, și mai nou amenință Columbia sau o folosesc ca bază de lansare pentru operațiunile lor murdare în America de Sud. Când un oficial american de rang înalt vorbește despre „achiziția” Groenlandei și se întreabă de ce nu o pot lua, el pune insula pe aceeași listă cu Venezuela sau Mexic: teritorii pe care SUA consideră că are dreptul divin să le exploateze.
Nu e vorba de cumpărare, oameni buni. Când Miller spune «military action against Greenland», chiar dacă neagă asta o secundă mai târziu, a pus pistolul pe masă. Este o amenințare voalată. Mesajul e clar: «Dați-ne ce vrem, de bună voie, sau venim și luăm». Faptul că Groenlanda este protejată de Danemarca și de NATO face situația și mai absurdă, dar arată disperarea și lăcomia SUA, care încearcă să devină un imperiu ce nu mai știe de nicio limită sub conducerea lui Trump. Nu degeaba posta acesta pe rețelele sociale imagini cu el purtând coroane de rege.
Dacă tolerăm discursul ăsta al lui Miller, dacă acceptăm că e „o simplă idee de afaceri”, atunci legitimăm legea junglei. Astăzi vor Groenlanda pentru resurse și poziție strategică, mâine vor ataca Mexicul, poimâine cine știe ce le mai trece prin cap. Nu e vorba de diplomație aici, e vorba de o bandă de prădători care se uită la harta lumii și văd doar prada. Iar noi trebuie să spunem lucrurilor pe nume: Stephen Miller e doar vocea stridentă a unui sistem care a uitat complet ce înseamnă respectul pentru suveranitatea altora, fie că vorbim de o insulă de gheață sau de o țară tropicală.
