S-au afișat în sfârșit nominalizările pentru Oscar 2026, iar dimineața de joi a fost una plină de adrenalină pentru toți cei care urmăresc fenomenul cinematografic. Sincer să fim, ar trebui să fii un om extrem de greu de mulțumit ca să începi să critici lista de anul acesta, mai ales când te gândești că cele mai bune două filme ale anului, „One Battle After Another” și „Sinners”, au plecat cu cele mai multe mențiuni. Este aproape o certitudine că unul dintre aceste două titluri va câștiga trofeul pentru cel mai bun film – cel mai probabil „One Battle” – ceea ce ar continua o perioadă foarte bună pentru calitatea premiilor mari. Dacă ne uităm la succesiunea de la „Oppenheimer” la „Anora” și acum la „One Battle After Another”, avem în față cel mai reușit parcurs al Academiei de la începutul anilor ’90, când am avut acea serie legendară cu „Tăcerea mieilor”, „Necruțătorul” și „Lista lui Schindler”.
Desigur, nu toată lumea are motive să deschidă șampania astăzi. „Wicked: For Good”? O lipsă totală de respect din partea votanților! Noua continuare din seria „Avatar”? Se pare că a lăsat în urmă mai multă cenușă decât foc, exact cum spune și titlul. Știm cu toții regula: Oscarurile limitează numărul de nominalizați la doar cinci pentru fiecare categorie, cu excepția premiului cel mare, ceea ce duce inevitabil la surprize și la oameni lăsați pe dinafară pe nedrept. Le putem numi „snubs” sau omiteri, dar adevărul este că trebuie să fii destul de plin de tine – genul acela de persoană care ar amenința să invadeze o țară întreagă pentru că s-a simțit ofensată de un juriu – ca să iei totul la modul personal.
Din fericire, la Hollywood orgoliile sunt „mici” (știm cu toții că e invers), așa că ne rămâne nouă sarcina să analizăm la rece alegerile făcute pentru cea de-a 98-a ediție a Premiilor Oscar, care se vor decerna pe 15 martie. Haideți să vedem cine a fost sărit din listă și cine a produs marea surpriză a dimineții.
Lovitura primită de „Wicked: For Good”
Anul trecut, prima parte din „Wicked” a fost răsfățata Academiei, cu zece nominalizări și două trofee câștigate. Toată lumea mergea pe ideea că și partea a doua va fi la fel de iubită. Însă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din box office. Încasările au scăzut cu peste 200 de milioane de dolari la nivel global, iar recenziile au fost, în cel mai bun caz, mediocre. Membrii Academiei au simțit imediat acest recul. Era oricum greu să repete succesul de anul trecut, pentru că mulți votanți au o reținere naturală în a premia ceva ce abia au onorat cu un an în urmă. În plus, materialul propriu-zis a venit cu probleme: actul al doilea al acestui musical nu este nici pe departe la fel de distractiv sau de bine structurat ca primul. Totuși, să scazi de la zece nominalizări la zero absolut este o cădere care arată cât de repede se pot schimba preferințele într-un singur an.
Surpriza numită „F1” la categoria cel mai bun film
Există în Academie un grup de votanți poreclit cu simpatie „mâncătorii de friptură”. Sunt acei bărbați ajunși la o anumită vârstă care adoră un „film de tată” bine făcut, despre bărbați cu experiență care știu exact ce au de făcut sub presiune. Deși componența Academiei s-a schimbat mult și a devenit mai diversă, se pare că acești veterani încă au un cuvânt greu de spus. Astăzi, acești domni pot sărbători nominalizarea filmului lui Joseph Kosinski. „F1” este o peliculă plină de atitudine, un film cu motoare turate care a reușit să obțină locul pe listă în ciuda faptului că mulți îl considerau doar un blockbuster de consum.
„Avatar: Fire and Ash” a rămas în afara cursei mari
Al treilea film din saga lui James Cameron a generat încasări de 1,3 miliarde de dolari. Este o sumă uriașă, dar palidă dacă ne gândim că este cu un miliard mai puțin decât a reușit „The Way of Water” acum trei ani. Atât primul film, cât și al doilea, au fost pe lista scurtă pentru cel mai bun film. De data aceasta, „Fire and Ash” nu a reușit să obțină nici măcar recunoașterea Sindicatului Producătorilor, un grup care de obicei merge pe ideea că „mare înseamnă bun”. Se simte o oboseală generală față de universul Pandora, iar faptul că însuși James Cameron pare gata să treacă la alte proiecte spune multe. Academia a dat de înțeles că este timpul să privească spre alte orizonturi.
Absența de neînțeles a lui Jafar Panahi cu „It Was Just an Accident”
Aici vorbim despre o situație care i-a lăsat pe mulți cu un gust amar. Critica socială a lui Jafar Panahi la adresa regimului autoritar din Iran, țara sa natală, este o lucrare plină de forță, dar și cu momente surprinzătoare de umor. Semnele că ar putea fi sărit de pe listă au apărut încă de la anunțurile BAFTA, unde filmul nu a convins. Totuși, având în vedere situația politică alarmantă din Iran, mulți specialiști considerau că nominalizarea filmului la categoria principală este o datorie morală a Academiei. Lipsa lui de pe listă este văzută de mulți ca o scăpare uriașă sau chiar ca o fugă de responsabilitate în fața unei povești care trebuia văzută de întreaga lume.
Joachim Trier și surpriza de la regie
Dacă la începutul cursei Joachim Trier părea să piardă teren, votanții au demonstrat că îi apreciază viziunea. Filmul său, „Sentimental Value”, privește Hollywood-ul cu un ochi critic, dar și cu multă sensibilitate. Modul în care Trier a reușit să echilibreze scenele despre trecut cu cele din prezent, alternând între speranță și durere, a fost cheia succesului. Regizorul a mai bifat o nominalizare și pentru scenariu original, repetând performanța pe care a avut-o cu „The Worst Person in the World”. Se pare că parteneriatul său artistic cu Renate Reinsve continuă să fie o rețetă câștigătoare la Oscar.
Guillermo del Toro și eșecul de a prinde categoria regie
Deși nume uriașe precum Martin Scorsese, David Fincher sau George Lucas i-au făcut o campanie intensă, Guillermo del Toro nu a reușit să intre în primii cinci regizori. Scorsese a declarat public că a fost atât de marcat de „Frankenstein” încât l-a și visat, numindu-l o operă remarcabilă. Del Toro este un personaj extrem de iubit în industrie, cu Oscaruri deja câștigate pentru „The Shape of Water” și „Pinocchio”. Deși filmul său a primit în total nouă nominalizări, inclusiv la categorii tehnice importante, breasla regizorilor din Academie l-a preferat pe Trier. Este o decizie care arată cât de subiectivă poate fi uneori această cursă.
Recunoaștere parțială pentru Jafar Panahi la regie
Panahi a avut un an marcat de contraste extreme: a plecat cu trofeul suprem de la Cannes în mai, iar în decembrie a fost condamnat la închisoare în Iran pentru activitățile sale artistice considerate „propagandă”. Aceste evenimente subliniază cât de periculos și de important este filmul său, o analiză a corupției sistemice dintr-o dictatură. Deși a ratat nominalizarea la categoria de regie, Panahi a obținut prima sa nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu original. Este un premiu de consolare care recunoaște măcar în parte valoarea sa ca autor.
Revenirea neașteptată a lui Kate Hudson
Interpretarea lui Kate Hudson în „Song Sung Blue” i-a adus prima nominalizare după un sfert de secol de la succesul din „Almost Famous”. Hudson joacă rolul unei femei care face parte dintr-o trupă tribut Neil Diamond, într-o poveste plină de căldură. Filmul a reușit să ocupe un loc lăsat liber de marile studiouri: cel al dramei umane, sincere, făcute pentru adulți. Campania de susținere a fost și ea impresionantă, cu nume precum Demi Moore sau Reba McEntire organizând vizionări private. Se pare că acest tip de promovare, bazat pe prietenii vechi de la Hollywood, încă funcționează de minune.
Strategia greșită pentru Chase Infiniti în „One Battle After Another”
Aici avem un caz clasic de „eroare de strategie”. Chase Infiniti a fost propusă la categoria de „actriță în rol principal”, deși ea apare în film doar aproximativ 30 de minute. Ideea echipei de marketing a fost să-i lase calea liberă colegei sale, Teyana Taylor, la categoria „rol secundar”, unde aceasta avea șanse mai mari. Însă această manevră a fost imediat taxată de votanți. Deși personajul lui Infiniti este esențial pentru acțiune și încheie filmul într-un mod spectaculos, durata redusă pe ecran a făcut-o să pară neconvingătoare în fața unor contracandidate care au purtat pe umeri filme întregi. Această încercare de a manipula categoriile s-a întors împotriva ei, lăsând-o fără nicio nominalizare.
Absența Amandei Seyfried și a Cynthiei Erivo
Pentru fanii Amandei Seyfried, ziua de joi a fost una tristă. Munca ei în „The Testament of Ann Lee”, unde a jucat un rol marcat de fanatism și iluzie, a fost considerată de mulți una dintre cele mai bune ale anului. Totuși, filmul nu a reușit să aibă tracțiunea necesară în rândul membrilor Academiei.
În ceea ce o privește pe Cynthia Erivo, situația este și mai frustrantă. În a doua parte a musicalului „Wicked”, personajul ei, Elphaba, nu mai este la fel de prezent. Chiar dacă scenele ei sunt puternice și reușește să transmită perfect suferința personajului, timpul efectiv petrecut pe ecran nu a fost suficient pentru a-i asigura o a doua nominalizare consecutivă. În plus, referințele ironice ale criticilor la anumite alegeri vestimentare din film nu au ajutat deloc imaginea actriței în ochii votanților mai conservatori.
Prima nominalizare pentru veteranul Delroy Lindo
Succesul masiv al filmului „Sinners” a adus cu sine și o recunoaștere mult așteptată pentru Delroy Lindo. Actorul joacă rolul lui Delta Slim, un muzician de blues care a văzut prea multe la viața lui. Filmul analizează viața grea din sudul Americii în perioada legilor rasiale, iar monologul lui Lindo despre moartea unui coleg muzician este, fără îndoială, unul dintre momentele de vârf ale cinematografiei din ultimii ani. Fără prezența lui, filmul nu ar fi avut aceeași profunzime emoțională, iar Academia a înțeles în sfârșit că acest actor merită un loc la masa celor mai buni.
Paul Mescal și ghinionul de a-l juca pe Shakespeare
Deși Paul Mescal este considerat unul dintre cei mai talentați actori ai noii generații, rolul său din „Hamnet” nu a fost suficient pentru a-i convinge pe votanți. Să-l joci pe Shakespeare este întotdeauna un risc, iar de data aceasta publicul Academiei a fost mai degrabă rece. Este o lecție despre cum nici măcar un rol istoric de mare greutate nu îți poate garanta succesul dacă filmul în ansamblu nu reușește să creeze o legătură puternică cu votanții.
Ariana Grande și farmecul pierdut al personajului Glinda
Dacă anul trecut Ariana Grande a fost nominalizată pentru rolul secundar din prima parte a lui „Wicked”, anul acesta norocul nu i-a mai surâs. Deși în partea a doua ea devine personaj central, votanții au fost sceptici. Unii spun că transformarea personajului ei nu a fost destul de credibilă, mai ales după ce personajul a petrecut aproape tot filmul trădându-și cea mai bună prietenă. Academia pare să fi penalizat această lipsă de moralitate a personajului, chiar dacă interpretarea actoricească a fost corectă.
Elle Fanning și surpriza de la rol secundar
În timp ce sindicatul actorilor a ignorat complet echipa din „Sentimental Value”, Academia a avut o viziune diferită. Elle Fanning a reușit să obțină o nominalizare pentru rolul unei actrițe americane care încearcă să navigheze prin apele tulburi ale unei familii de artiști europeni. Ea se alătură celorlalți colegi de pe listă, confirmând faptul că filmul lui Joachim Trier a fost mult mai bine primit de regizori și scriitori decât de propriii colegi actori la începutul sezonului de premii.
Dezamăgirea pentru Odessa A’zion și Park Chan-wook
Odessa A’zion părea să aibă o șansă reală pentru rolul din „Marty Supreme”, mai ales după ce fusese nominalizată de breasla actorilor. Din păcate, entuziasmul s-a stins la Oscar. Probabil că va trebui să ne mulțumim să o vedem la premiile Emmy, unde munca ei din serialul „I Love LA” este foarte lăudată.
Cât despre Park Chan-wook, acesta pare să fie condamnat să fie ignorat de Academie. Filmul său „No Other Choice” este o lucrare plină de umor negru, care analizează limitele disperării umane, dar se pare că stilul său este în continuare prea radical pentru gustul majorității votanților. Este o nouă ratare pentru un regizor care ar fi trebuit să aibă deja câteva statuete în vitrină.
Așadar, lista din acest an ne oferă destule motive de discuție. Avem filme care au confirmat, mari producții care s-au prăbușit și actori care au primit în sfârșit aplauzele pe care le meritau de decenii. Rămâne de văzut cine va reuși să transforme aceste nominalizări în trofee pe 15 martie. Până atunci, tot ce putem face este să mergem la cinema și să vedem aceste povești cu ochii noștri. Indiferent cine va câștiga, este clar că anul acesta cinematografia ne-a oferit o diversitate de perspective care ne ajută să înțelegem mai bine lumea în care trăim. Ne pregătim pentru o seară lungă și plină de emoții în martie, când vom afla dacă favoriții vor confirma sau dacă vom avea parte de noi răsturnări de situație care să ne țină cu sufletul la gură.
