Există actori care par să fi crescut odată cu lumina proiectoarelor, iar Ștefan Iancu este, fără îndoială, unul dintre ei. Deși vorbește cu o naturalețe dezarmantă despre copilărie și despre începuturile sale, mărturisește că printre cele mai vechi amintiri se numără zilele petrecute pe platouri de filmare, undeva pe la vârsta la care alți copii abia învățau alfabetul. Dar, în timp ce pentru mulți drumul spre actorie e o revelație tardivă, pentru el pare să fi fost un fir roșu tăcut, prezent mereu, chiar și atunci când nu și-l explica pe deplin.
În familie nu au existat artiști, dar a existat o pasiune și un respect enorm pentru artă: concerte, muzee, spectacole, un fel de educație sentimentală care i-a pregătit privirea și i-a hrănit curiozitatea. Iar undeva, la un Castel Film fierbinte de vară, îmbrăcat în costum de epocă pentru „Kyra Kyralyna”, Ștefan a avut primul moment de certitudine: „Asta vreau să fac în fiecare zi.” Nu declarații spectaculoase, nu epifanii dramatice, ci o convingere calmă, aproape copilăroasă, dar extrem de puternică.
Astăzi, cu roluri care au devenit repere — de la „Un pas în urma serafimilor” la „Club 27” — Ștefan Iancu vorbește rar despre succes, dar mereu despre responsabilitate, disciplină și fuga constantă de confort. În interviul de față, revizitează începuturile, își privește propriul traseu cu sinceritate și umor, și ne invită să descoperim nu doar actorul, ci omul din spate: curios, autodidact, uneori neliniștit, mereu în alergare către o versiune mai bună a lui însuși… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
