La 40 de ani, Liviu Berbece nu e nici antreprenorul standard, nici „băiatul care a avut noroc”. Povestea lui e construită din instinct, revoltă, muncă, improvizații, idei apărute „dintr-o tâmpenie” și o doză de curaj pe care rar o vezi. Nu e genul care să-ți vorbească despre business plan-uri, ci despre cum a spălat bocancii plini de nămol în chiuvetă, până l-a certat prietena că „mă spăl pe dinți acolo, ești nebun?”, moment din care a pornit unul dintre cele mai neobișnuite businessuri din România.
Liviu Berbece a lucrat zece ani în corporație, a lăsat tot pentru a administra un studio de videochat, câștigă azi 10.000 de euro pe lună, dar bagă absolut fiecare leu într-o spălătorie de încălțăminte născută dintr-o frustrare banală și transformată într-o rețea națională de 16 sedii.
Liviu Berbece a stricat pantofi de mii de euro, i-a plătit din buzunar, a învățat din greșeli, a stat nopți la rând spălând încălțări pentru refugiații ucraineni și a ținut piept unei industrii care nici măcar nu exista în România.
E omul care mergea cinci ani la rând în Vegas, vedea niște băieți care curățau pantofi în mall și își spunea în gând: „Mamă, de-ar fi și în România așa ceva…” Până într-o zi când… chiar a făcut-o… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
