Poate niciodată nu s-a văzut mai strident ca zilele acestea contradicția dintre două Românii care par a fi ridicat, fiecare, un zid care să-i obtureze curtea vecinului. Nu se mai văd, nu se mai ating, nu mai vor să aibă de-a face una cu cealaltă. Mai ales nu vor să aibă de-a face fiecare cu votul celeilalte.
Este starea ideală a unei societăți în mâinile politicienilor care nu au o ofertă politică reală, în termeni de proiect de țară, de altfel unul dintre motivele banalizării acestei așteptări a anilor 1990. Nici nu mai trebuie să pună ceva pe masa oamenilor, să facă promisiuni, să prezinte un plan concret de reforme, e suficient să apese pedala polarizărilor și să mute discuția, și prin asta și sancțiunile, și așteptările, în curtea electoratelor.
Temele care alimentează spațiul public în ultima vreme au acest scop de a întări dihotomia: ești cu noi sau cu ei, adică împotriva noastră. În acest fel, în tușele groase ca dârele albe văzute de Olivia Steer sau ca morțile subite cauzate de vaccin, dialogul este făcut imposibil și furia e direcționată către acea Românie care este incompatibilă cu a unora sau altora…
Accesați articolul integral pe
