Într-o perioadă în care România se confruntă cu o criză fiscală serioasă, mesajele candidaților la prezidențiale capătă o greutate aparte. Din păcate, exact atunci când ar fi nevoie de mai mult realism, claritate și respect față de limitele funcției pentru care se candidează, apar discursuri care frizează populismul și ignorarea Constituției. Un exemplu recent este mesajul transmis de Nicușor Dan, în care promite, printre altele, că „va opri risipa banului public ca președinte al României”.
Afirmația sună bine. Alarmantă, hotărâtă, cu aer de salvator. Problema este că nu are nicio legătură cu atribuțiile președintelui României. Așa cum este formulată Constituția, președintele nu are control asupra bugetului, nu face politici fiscale și nu decide asupra cheltuielilor publice. Aceste responsabilități revin clar și exclusiv Guvernului și Parlamentului. Președintele nu taie fonduri, nu reduce deficitul și cu siguranță nu gestionează PNRR-ul. A-l auzi pe Nicușor Dan spunând că „va acționa ferm pentru a opri risipa” în calitate de președinte e, pur și simplu, o declarație trumpistă – fermă, teatrală, dar golită de substanță instituțională.
Astfel de afirmații arată fie că Nicușor Dan confundă voit funcția prezidențială cu cea de primar general, fie că este o încercare cinică de a capta capital electoral prin promisiuni imposibil de aplicat în contextul real. Iar comparația cu Bucureștiul, unde a avut într-adevăr instrumente administrative pentru a decide cum se cheltuiesc banii, este complet nerelevantă. Administrația locală are atribuții directe. Președinția, nu. A înșira performanțe locale ca argument pentru o funcție complet diferită este o încercare de a capitaliza politic pe o temă care sună bine, dar nu are legătură cu realitatea funcției.
Știu că o să îmi atrag înjurături de la simpatizanții lui Nicușor Dan, dar sincer, nu îmi pasă nici de el, nici de Antonescu, nici de Lasconi, nici de restul candidaților – toți sunt o apă și-un pământ. Nicușor vorbește bine, nimic de zis. E coerent, are o anumită prestanță și livrează mesajele cu o logică aparent solidă. Doar că, în acele clipuri postate recent pe Facebook, ne prezintă problemele, dar evită să ne spună ceea ce contează cu adevărat: cum ar rezolva el această criză bugetară, din postura de președinte, dacă nu are pârghiile legale pentru a o face?
Aș vrea ca în campanie să vedem mai multă onestitate. Vreau să aud candidați care spun clar ce pot face în funcția pentru care candidează, nu ce ar face dacă ar fi prim-miniștri sau miniștri de finanțe. Promisiunile legate de deficit, taxe, cheltuieli și fonduri europene sunt importante, dar nu țin de Cotroceni. Repet: președintele nu face bugetul, nu trage linii prin Excel și nu taie pensii speciale. Nu decide TVA-ul și nici nivelul de investiții.
Să ne spună, deci, Nicușor Dan cum își va pune în aplicare aceste promisiuni dacă, așa cum arată tendințele politice, va avea un guvern condus, cel mai probabil, de PSD. Cum va „opri risipa” dacă va fi înconjurat de miniștri care nu îi împărtășesc viziunea? Ce instrumente legale va folosi? Va convoca CSAT-uri pentru probleme fiscale? Va ține discursuri de la Cotroceni în care va cere austeritate? Sau va fi doar o voce din fundal, una care nu poate face nimic, dar care a promis tot înainte să fie ales?
Pentru că realitatea post-electorală e mult mai dură decât realitatea dintr-un clip electoral. Acolo nu ești singur. Ai nevoie de susținere parlamentară, de coaliții, de compromisuri. Dacă nu explici de acum cum vei naviga această realitate, înseamnă că vinzi iluzii.
Și da, într-un final, cel mai probabil voi vota cu Nicușor Dan. Dar nu pentru că sunt entuziasmat. Nu pentru că îl consider o alegere ideală. Dimpotrivă. Mi se pare departe de ce ar trebui să fie un candidat lucid și bine ancorat în rolul constituțional al președintelui. Dar, pus alături de circul ambulant lângă care candidează, pare o soluție „sănătoasă”. Nu ideală, dar rezonabilă.
Nu mă încântă retorica agresivă și nici declarațiile sale fără fundament constituțional, dar într-un peisaj politic în care alternativa înseamnă populism pur, figuri compromise sau showuri de televiziune transformate în candidaturi, alegerea devine mai degrabă una de avarie.
Aș vrea să văd mai multă asumare în mesaj lui Nicușor Dan, mai multă claritate în planuri și mai puțină mimare de putere absolută. România nu are nevoie de salvatori, ci de lideri care cunosc limitele funcției, dar știu să construiască, să convingă și să adune în jurul lor sprijin pentru proiecte realiste. Dacă Nicușor Dan va reuși să înțeleagă asta, atunci poate chiar va aduce o schimbare. Dacă nu, măcar știm că am evitat varianta mult mai toxică.
Nicușor Dan trebuie să iasă din paradigma președintelui salvator. Trebuie să coboare de pe scenă și să urce în realitate. Să explice exact ce poate face din postura prezidențială și cum. Până atunci, toate aceste „o să reduc eu deficitul”, „o să atrag investiții”, „o să redresez economia pentru că am făcut-o în București” rămân doar fraze goale. Și, sincer, România nu își mai permite să fie condusă pe bază de fraze.
