Probabil ai văzut și tu știrile din ultimele zile despre cum ne privește presa din Ungaria și, sincer să fim, e un moment în care merită să ne oprim puțin din agitația zilnică și să vedem imaginea de ansamblu. Nu e vorba despre vreo laudă de sine gratuită, ci despre niște realități care se văd în cifre, în kilometri de asfalt și în conturile statului. În timp ce noi ne plângem, pe bună dreptate, de multe lucruri care nu merg în țară, vecinii noștri maghiari au început să scrie negru pe alb că România a reușit să accelereze într-un mod care i-a lăsat cu gura căscată.
Să vorbim pe șleau despre ce se întâmplă cu fondurile europene. Știi bine că ani de zile am fost codașii Europei la acest capitol. Ne uitam cu invidie la polonezi sau la unguri și ne întrebam de ce ei pot și noi nu. Ei bine, roata s-a întors destul de brusc. Într-o perioadă foarte scurtă, rata de absorbție a banilor de la Bruxelles a sărit de la un amărât de 10% la peste 20%. Poate cifrele astea par plictisitoare, dar gândește-te că vorbim despre miliarde de euro care chiar au intrat în economie. Nu sunt promisiuni electorale, nu sunt machete desenate frumos pe carton, ci sunt bani virați pentru proiecte care se întâmplă acum sub ochii noștri.
Banii europeni au început să intre în conturile noastre pentru că am înțeles că pragmatismul bate oricând discursul politic agresiv
Dacă te plimbi prin țară, probabil te-ai lovit de șantierele de pe autostrăzi. Da, ne enervează traficul, dar acele lucrări sunt finanțate din acești bani despre care vorbim. Presa maghiară a observat acest lucru și a folosit o expresie care a deranjat multă lume din zona radicală: Ursula von der Leyen made Romania great again. Dincolo de referința evidentă la sloganul american, mesajul este unul foarte simplu: prin colaborarea cu Uniunea Europeană și prin respectarea unor reguli, România a început să recupereze terenul pierdut.
Este interesant să ne uităm la ce se întâmplă peste gard, în Ungaria lui Viktor Orbán. Acolo, discursul despre suveranitate și lupta cu „dictatura de la Bruxelles” a devenit o prioritate națională. Dar știi care e problema cu acest discurs? Nu ține de foame și nu construiește spitale. În timp ce oficialii de la Budapesta ridică pumnul și dau declarații sforăitoare despre cum nu se lasă ei călcați în picioare de europeni, fondurile UE pentru Ungaria sunt blocate. Plățile sunt suspendate pentru că nu s-au respectat regulile privind statul de drept. Rezultatul este că românii văd banii în investiții, iar maghiarii îi văd doar în documente și în promisiuni care nu se mai concretizează.
Ungaria a rămas captivă într-un conflict cu Bruxellesul care nu le aduce oamenilor nimic concret în afară de frustrare și izolare
Cu toții știm că România nu este o țară perfectă. Avem în continuare corupție, avem birocrație care ne scoate peri albi și politicieni care de multe ori par că trăiesc pe altă planetă. Dar, spre deosebire de vecinii noștri, noi am făcut o alegere strategică foarte importantă: nu am transformat relația cu Uniunea Europeană într-un război personal de orgolii. Am jucat după reguli, chiar dacă am mai bâlbâit procedurile uneori. Am înțeles că, dacă vrei să faci parte dintr-un club și să beneficiezi de resursele lui, trebuie să respecți regulamentul acelui club.
Pentru fanii ideologiilor extremiste sau pentru cei care simpatizează cu modelul putinist, succesul nostru este greu de digerat. În universul lor, România ar fi trebuit să fie pedepsită și marginalizată pentru că este „ascultătoare”. În mintea lor, cine respectă regulile europene este o slugă. Dar hai să fim sinceri: cine e mai câștigat? Cel care respectă niște reguli și care își finalizează autostrada și își modernizează școlile cu bani nerambursabili, sau „suveranul” care se uită la pușculița goală în timp ce ține discursuri despre mândria națională? Este o logică strâmbă care încearcă să mascheze un eșec administrativ uriaș prin termeni pompoși de natură politică.
Succesul României deranjează pe cei care cred că singura cale de urmat este conflictul permanent cu partenerii occidentali
Dacă te uiți cu atenție la comentariile din spațiul public, o să observi un fenomen ciudat. De fiecare dată când apar date pozitive despre economia noastră, apar imediat voci care spun că suntem „favorizați” de UE pentru că suntem „cuminți”. E un mod de a nega munca depusă de mii de specialiști din ministere și din administrațiile locale care au învățat, în sfârșit, cum se scrie un proiect european. Nu ne dă nimeni bani pe ochi frumoși. Condițiile sunt aceleași pentru toți. Diferența este că noi am ales să le îndeplinim, în timp ce alții au ales să se bată cu pumnul în piept prin emisiuni TV.
Această atitudine de victimizare pe care o vedem la vecinii noștri este o capcană în care noi am ales să nu cădem. Independența unei țări se măsoară în puterea ei economică și în calitatea vieții cetățenilor săi, nu în cât de tare reușești să jignești partenerii externi. Poți să vorbești la infinit despre cât de independent ești, dar dacă nu ai bani să torni beton sau să echipezi un spital de oncologie, independența aia e doar o vorbă goală. Banii vin acolo unde există un dialog constructiv, nu acolo unde se scuipă zilnic în mecanismul care produce acele resurse.
Cei care ne spun zilnic că Occidentul este pe moarte se uită acum cu ciudă la cum se schimbă fața țării noastre
Este o ironie destul de mare în toată această poveste. Oamenii care urlă că Occidentul este în declin și că Uniunea Europeană se prăbușește sunt aceiași care acum trebuie să explice de ce România avansează vizibil. Uniunea Europeană nu ne-a făcut „măreți” peste noapte prin vreo magie. Pur și simplu, România nu a mai tras frâna de mână în timp ce restul lumii accelera. Am lăsat motoarele să meargă, am acceptat investițiile și am încercat să ne aliniem la standardele celor care au reușit înaintea noastră.
Când te uiți la ce se întâmplă la Budapesta, vezi o lecție despre cum poți să ajungi direct în șanț dacă frânezi atunci când nu trebuie. Strategia lui Orbán de a folosi fondurile europene ca pe un instrument de șantaj politic a dat greș. Iar faptul că presa lor recunoaște că „Ursula a făcut România măreață” este o palmă dură dată propriei conduceri. Este recunoașterea faptului că pragmatismul românesc, chiar și așa imperfect cum e el, a bătut ideologia maghiară.
Să nu ne amăgim însă că am rezolvat toate problemele. Drumul e lung și mai avem enorm de mult de muncă. Dar e bine să știm unde ne aflăm. Suntem în punctul în care eforturile noastre încep să fie vizibile și pentru ceilalți. Am ales să fim parte din soluție, nu parte din problemă. Iar rezultatele încep să se vadă în viața de zi cu zi, prin proiectele de infrastructură care prind contur. În final, tot ce contează este ca noi să ne vedem de treabă în continuare, să luăm fiecare euro disponibil și să ne construim țara fără să ne lăsăm distrași de zgomotul celor care preferă să explice de ce nu se poate în loc să pună osul la treabă. Ne vedem pe autostradă, sau prin orașele care se schimbă la față, sperând că am învățat că e mult mai util să construiești drumuri decât să construiești scuze.
