Ne-o explică, cu o candoare cinică, însăși Lia Olguța Vasilescu. Printre rânduri și declarații zeflemitoare, mesajul e clar: PSD este absolut dispus să aștepte, cu picioarele pe masă și pe spatele românilor obosiți de instabilitate, distrugerea completă a PNL-ului. Ba mai mult, „social-democrații” nu doar că așteaptă, dar muncesc asiduu, cu un entuziasm demn de cauze mai bune, în acest sens.
Această nouă dovadă a stilului eminamente mafiot în care operează acest partid îmi aduce aminte izbitor de o secvență antologică din seria The Sopranos. În timpul sângerosului război cu familia Soprano, boss-ul newyorkez Phil Leotardo trasează strategia cu o răceală de gheață: „We decapitate and do business with whatever‘s left” („Decapităm și facem afaceri cu ce mai rămâne”).
Fix asta se întâmplă astăzi la București. Sub zâmbetul ironic al Olguței Vasilescu se ascunde briciul cu care se taie halci din PNL. Și de ce recurg la metoda „Leotardo”? Motivele sunt clare ca lumina zilei. Despre asta este criza actuală și despre absolut nimic altceva.
În primul rând, „guvernarea Bolojan” a comis păcatul capital în politica dâmbovițeană: le-a afectat grav buzunarele. Când încerci să închizi robinetul risipei și să impui un dram de eficiență, baronii roșii încep să urle de inaniție financiară. PSD nu a putut tolera o guvernare care le periclita rețelele de influență și sinecurile.
În al doilea rând, pesediștii au mirosit un pericol iminent. Ilie Bolojan capăta din ce în ce mai mult capital electoral, un capital de încredere construit pe reforme reale, care amenința serios să propulseze PNL peste PSD la următoarele alegeri. Mai mult, succesul acestuia îl transforma rapid pe Bolojan într-un concurent extrem de periculos pentru președintele Nicușor Dan. De altfel, de aici a și venit „ajutorul” nesperat de la Cotroceni în declanșarea și menținerea acestei crize politice. Sinergia intereselor și-a spus cuvântul: stânga a vrut să-și apere prada, iar președintele a vrut să-și elimine un potențial rival. Cinism la superlativ.
Privind acest tablou, te întrebi: cum este posibil ca în anul de grație 2026, într-o țară europeană care se pretinde a fi civilizată, un partid politic să lucreze fățiș, ca un sindicat al crimei, pentru a „decapita” conducerea altui partid? Unde mai există o astfel de intruziune canibalică în viața internă a unei formațiuni politice concurente?
Dar știți ce e cu adevărat revoltător și de-a dreptul halucinant? Nu tupeul de Cosa Nostra al PSD-ului – la ei e în fișa postului. Grav, tragic chiar, este cum e posibil ca unii membri ai PNL, partidul agresat, să accepte cu capul plecat să vină altcineva, din curtea rivalului de moarte, să le facă ordine în propriul partid. Să te lași ciopârțit de jocurile Olguței și ale șefilor ei, să îți faultezi propriul premier reformator pentru a fi pe placul pesediștilor, este o dovadă de servilism greu de imaginat.
Liberalii care se pretează astăzi la aceste jocuri meschine trebuie să înțeleagă un lucru fundamental. Dacă vor continua să accepte mașinațiunile PSD și strategia de decapitare pe modelul Phil Leotardo, riscă să își semneze propriul certificat de deces politic. PNL va deveni pur și simplu un nou PNȚCD. Un partid istoric, cândva glorios, care a fost exterminat, înghițit și digerat de FSN-ul din care se trage și actualul PSD.
Când PSD termină de „decapitat”, ceea ce „mai rămâne” nu face afaceri. Ceea ce mai rămâne este doar o carcasă goală, o umbră tristă pe care Olguța și colegii ei o vor mătura râzând la următoarele alegeri.
