Pe măsură ce situația din Ucraina se prelungește, iar refugiații fac eforturi să se integreze în societatea românească, vă propunem să explorăm cinci dintre cele mai comune mituri despre refugiații ucraineni care trăiesc în România, împreună cu o serie de realități și cifre oficiale care contrazic în mod obiectiv anumite stereotipuri.
Mitul #1: „România găzduiește prea mulți refugiați din Ucraina, care împovărează comunitatea gazdă”
La începutul acestei veri, în România se aflau în jur de 95.000 de refugiați din Ucraina, un număr echivalent cu locuitorii orașului Râmnicu Vâlcea, însă distribuiți în întreaga țară. Marea majoritate dintre aceștia sunt femei și copii care locuiesc în marile orașe din România precum București, sau județe precum Constanța, Maramureș și Galați.
O bună parte dintre refugiații lucrează deja în țară, și datorită abilităților, experienței și cunoștințelor lor valoroase, pot participa la economia românească și pot aduce o contribuție în comunitatea gazdă. Incluziunea este un proces complex și de lungă durată, care necesită eforturi din partea refugiaților și sprijin din partea autorităților și a comunității.
Conform datelor UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, 80% din refugiații adulți din Ucraina care se află în România în acest moment sunt absolvenți de studii superioare, iar în jur de jumătate dintre aceștia erau angajați sau lucrau pe cont propriu înainte de a părăsi Ucraina. Este de menționat că, în ciuda faptului că și-au finalizat studiile, un număr destul de mare dintre femei erau casnice în Ucraina, îngrijindu-și familiile, iar acum se confruntă cu dificultăți mari în ceea ce privește revenirea pe piața muncii, multe căutând-și încă de lucru…
Accesați articolul integral pe
